Pentru a testa percepţia timpului în timpul exerciţiilor fizice, cercetătorii din Ţările de Jos şi Anglia au cerut unui număr de 33 de voluntari să finalizeze probe cu bicicleta pe un traseu de 4 km.
În timp ce mergeau cu bicicleta, li se cere ocazional să cronometreze un interval de 30 de secunde „în capul lor”. Descoperirea? Aproape toţi participanţii, în medie, au crezut că au trecut 30 de secunde, când în realitate trecuseră doar 27.
Asta înseamnă că s-au simţit cu 8-9% mai rapizi decât în timp real, de parcă ceasul – în timpul activităţii fizice – a mers cu adevărat mai încet.
„Nu a fost găsită nicio diferenţă între condiţiile de exerciţiu sau diferitele momente de testare (500 m, 1500 m şi 2500 m)”, subliniază cercetătorii.
Pe scurt, creşterea efortului perceput, pe măsură ce au finalizat traseul, nu a influenţat în niciun fel estimarea timpului.
Există şi o concluzie. Nu monotonia sau aşteptarea celor care ne-au precedat într-un exerciţiu ne dau această impresie, ci tocmai efectul (benefic?) pe care pare să îl aibă antrenamentul asupra concepţiei noastre despre minutele care trec.