STOICA & ASOCIAŢII câştigă definitiv litigiul având ca obiect anularea actelor administrative care au stat la baza edificării unui important depozit ecologic de deşeuri finanţat cu fonduri UE nerambursabile

În data de 4 aprilie 2024, a fost soluţionat definitiv un litigiu complex iniţiat în anul 2018 de o societate civilă profesională de avocaţi (acţionând în nume propriu), litigiu în cadrul căruia a fost solicitată anularea actelor administrative care au stat la baza edificării unui depozit ecologic de deşeuri finanţat cu fonduri UE nerambursabile, solicitându-se totodată şi desfiinţarea construcţiei (deja finalizată la momentul iniţierii litigiului). Acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale. Apărarea Consiliului Judeţean Suceava şi a Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava în acest litigiu a fost asigurată de STOICA & ASOCIAŢII, prin echipa de avocaţi formată din Valeriu Stoica (Founding Partner), Cătălina Dicu (Senior Partner) şi Yolanda Beşleagă (Senior Associate).

În calea de atac, în acord cu apărarea construită de echipa STOICA & ASOCIAŢII, instanţa a respins recursul principal formulat de societatea de avocatură reclamantă, în contradictoriu cu autorităţile administraţiei publice locale (recurs prin care se criticase soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei interesului procesual al societăţii reclamante). Corelativ, a fost admis recursul incident formulat de Consiliul Judeţean Suceava şi de Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a societăţii de avocatură reclamante (constatându-se nulitatea cererii de chemare în judecată, pentru motivul incapacităţii speciale procesuale de folosinţă a societăţii de avocaţi de a sta în judecată, în nume propriu, într-un litigiu cu o asemenea configuraţie, care nu are o legătură cu activitatea profesională a societăţii de avocaţi sau cu situaţia sa juridică subiectivă).

Litigiul a fost unul de lungă durată, obţinându-se – printre altele – strămutarea cauzei în recurs de la Curtea de Apel Cluj la Curtea de Apel Târgu Mureş (cu consecinţa desfiinţării de drept a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj) şi sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Contrar tezei afirmate de către recurenta-reclamantă, soluţia pronunţată de instanţa de recurs confirmă inexistenţa în dreptul pozitiv român a actio popularis în litigiile de mediu. În contenciosul administrativ românesc regula este aceea că reclamanţii pot formula acţiuni prin care invocă încălcarea unui drept subiectiv propriu sau a unui interes legitim privat (parag. 67 şi urm. din Decizia ÎCCJ nr. 8/2020 şi parag. 37 din Decizia CCR nr. 40/2023); interesul public poate fi invocat, însă doar în subsidiar. Contenciosul obiectiv bazat exclusiv pe invocarea interesului public este reglementat doar cu titlu de excepţie, în ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege; niciuna dintre aceste ipoteze de excepţie nu a fost incidentă în litigiu. Inadmisibilitatea actio popularis este o soluţie compatibilă cu dispoziţiile Convenţiei de la Aarhus, după cum s-a confirmat prin hotărârea din 11 ianuarie 2024 pronunţată de CJUE ca urmare a sesizării dispuse de instanţa de recurs în acest litigiu.

Curtea Constituţională a confirmat, prin Decizia nr. 40/22.02.2023, faptul că instituirea unor cerinţe de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ are rolul de a institui un „climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi” (parag. 40). Prin instituirea unor cerinţe de admisibilitate pentru sesizarea instanţelor de judecată nu se limitează accesul la justiţie, urmărindu-se în schimb asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice (parag. 57). Aşa fiind, s-a dorit responsabilizarea reclamanţilor, condiţiile procedurale asociate acţiunii în contencios administrativ fiind menite să asigure seriozitatea demersurilor, pentru a preveni utilizarea acţiunii civile drept instrument de răzbunare, şicană ori pentru scopuri anticoncurenţiale ori utilizarea actio popularis de către persoane/entităţi care, neputând justifica o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acţiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public.

Depozitul ecologic a cărui demolare a fost solicitată în litigiu a fost edificat cu finanţare europeană nerambursabilă, fiind înscris într-un proiect mai amplu desfăşurat de autorităţile administraţiei publice locale pentru a sprijini demersul de aliniere la exigenţele europene în materia gestionării eficiente a deşeurilor. Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, România şi-a asumat respectarea normelor privind protecţia mediului, incluzându-le pe cele privind depozitarea deşeurilor. Una dintre problemele majore privind protecţia mediului în România este depozitarea masivă a deşeurilor în spaţii neconforme. În acest context, Comisia a demarat procedura de infringement împotriva României, solicitând închiderea şi restaurarea depozitelor de deşeuri neconforme conform celor statuate prin hotărârea pronunţată în cauza C-301/17. În data de 14 mai 2020, Comisia Europeană a pus în întârziere România în conformitate cu prevederile art. 260 TFUE, solicitând în mod ferm României să închidă şi să restaureze ecologic depozitele nelegale de deşeuri şi să se conformeze hotărârii CJUE din 18 octombrie 2018. Prin hotărârea recentă din cauza C-109/22 (Comisia/România) – hotărârea din 14 decembrie 2023, Curtea a constatat că România nu a închis încă 31 de situri neautorizate pentru exploatare şi a obligat ­România la plata unei sume forfetare de 1,5 milioane de euro şi a unei penalităţi cu titlu cominatoriu de 600 de euro pe depozit de deşeuri şi pe zi de întârziere.

Închiderea siturilor neconforme face cu atât mai necesară operarea unor depozite ecologice precum cel din litigiul în care a fost obţinută soluţia prezentată. O protecţie eficientă a mediului înconjurător presupune şi consolidarea unui cadru procesual coerent, precum şi corelarea tuturor instrumentelor care permit atingerea acestui obiectiv. Acreditarea unei interpretări prin care s-ar recunoaşte o calitate procesuală activă absolută şi necondiţionată, chiar şi în acest tip de contencios, ar determina blocarea rezolvării unor probleme de mediu (e.g., prin întârzierea investiţiilor de ecologizare), ceea ce, în fine, ar contraveni chiar obiectivului protecţiei mediului înconjurător.

De aceea, decizia Curţii de Apel Târgu Mureş este una de referinţă pentru jurisprudenţa naţională în materia accesului la justiţie în probleme de mediu, confirmând principiile care amenajează un acces la justiţie responsabil, raţional, realist şi echilibrat, tocmai pentru ca acţiunea civilă – cu atât mai mult în această materie – să rămână una eficientă şi utilă.

Constituită în anul 1995, STOICA & ASOCIAŢII a câştigat recunoaştere naţională şi internaţională în lumea dreptului şi a mediului de afaceri, prin întreaga sa activitate de asistenţă juridică şi de reprezentare a unui portofoliu vast de clienţi. De la înfiinţare şi până în prezent, avocaţii din cadrul STOICA & ASOCIAŢII au făcut dovada că sunt o echipă puternică, întemeiată pe respectarea principiilor sale: Fidelitas, Integritas, Fortitudo. STOICA & ASOCIAŢII a dobândit o excelentă reputaţie naţională şi internaţională. Performanţele sale profesionale sunt recunoscute ca atare în cele mai importante ghiduri juridice: Chambers Europe, Legal 500, WTR 1000, IAM Patent 1000.