STUDIU În online suntem mai puţin sinceri şi mai agresivi

Cercetarea arată că, cu cât ne simţim mai puţin reprezentaţi de avatarurile noastre, cu atât suntem mai dispuşi să facem alegeri discutabile din punct de vedere moral.

În internet suntem obişnuiţi să ne comportăm mai rău decât în lumea reală, să scriem lucruri pe care nu le-am spune niciodată, chiar să minţim şi să ne prefacem că suntem ceea ce nu suntem.

Noutatea este că, în metavers şi în lumile virtuale în general, situaţia nu numai că nu se va îmbunătăţi, dar probabil se va înrăutăţi, dacă nu se iau anumite măsuri.

Echipa de cercetare "Neuroscience & Society" a IIT, condusă de Salvatore Maria Aglioti, a realizat un experiment simplu, dar semnificativ: a dezvoltat un joc video într-un mediu virtual în care diverşi participanţi trebuiau să concureze în perechi într-un joc de cărţi pentru a câştiga bani reali. Conform regulilor, primul jucător trebuia să tragă una dintre cele două cărţi de joc, ştiind că una reprezintă victoria şi cealaltă înfrângerea. Cartea extrasă era arătată doar avatarului, care putea decide să mintă şi să se favorizeze, ştiind că nimeni nu va afla dacă trişează. Al doilea jucător continua jocul la diferite niveluri de identificare cu avatarul controlat de el. Ideea era de a varia aşa-numitul sentiment de „apartenenţă corporală”, creând o legătură mai mult sau mai puţin puternică cu versiunea virtuală, scrie La Stampa.

A reieşit că un sentiment de „diminuare a apartenenţei corporale” este asociat cu alegeri mai egoiste şi mai nedrepte, care cresc pe măsură ce creşte miza.

Mai simplu spus: cu cât avatarul nostru este mai puţin realist, cu atât ne simţim mai puţin reprezentaţi de el şi cu atât suntem mai dispuşi să facem alegeri discutabile din punct de vedere moral.

Studiul a dezvăluit implicit şi soluţia: dacă problema este legată de capacitatea de a se identifica cu alter ego-ul digital, este evident că "pentru a diminua comportamentul necinstit în viitoarele lumi virtuale, ne-am putea gândi la sisteme care să ne sporească sentimentul de apartenenţă corporală, implementând intervenţii grafice şi tehnologice pe cele mai utilizate dispozitive de realitate virtuală", a explicat Aglioti.

Nu este vorba doar de o chestiune estetică: cercetătoarea Marina Scattolin a amintit că "rezultatele sunt deosebit de relevante în acest moment istoric, în care se observă transpunerea în online a multor activităţi cotidiene, cum ar fi întâlnirile, discuţiile despre teze, examenele şi interviurile de angajare (şi chiar terapiile medicale, n.r.).

În concluzie, dacă, într-adevăr, în următorii 10 ani mediile virtuale vor lua locul internetului aşa cum e cunoscut acum şi vor cuceri o parte din ce în ce mai mare din vieţile noastre, este esenţial ca acestea să fie bine construite şi cât mai realiste posibil.