Studiul făcut de Regina Maria, demarat în august 2020, în Bucureşti şi Cluj, s-a bazat pe folosirea testului de anticorpi IgG anti-Nucleocapsidă – anticorpii specifici bolii.
În timp ce faza I a studiului a evaluat răspunsul imun la 43-56 de zile de la primirea rezultatului pozitiv la testarea RT-PCR, faza a II-a examinează gradul de protecţie după o perioadă de timp mai mare, de 180 de zile de la depăşirea fazei acute a bolii. În faza II a studiului au fost testaţi doar pacienţii care aveau un răspuns imun detectabil la prima testare, pentru a observa evoluţia în timp a anticorpilor post COVID.
Studiul arată că, la jumătate de an, foştii pacienţi sunt şi mai puţin protejaţi: doar 47% au mai prezentat anticorpi detectabili.
Anterior, faza I evidenţiase anticorpi la 79% dintre persoane, la mai puţin de 3 luni de la testarea RT-PCR pozitivă. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi.
Studiul a remarcat că 17% dintre cei vindecaţi, care au realizat un test RT-PCR după faza acută a bolii, au prezentat rezultate pozitive. Un singur pacient a înregistrat un test RT-PCR pozitiv în contextul apariţiei de noi simptome sugestive COVID-19. Cazuistica internaţională cuprinde puţine descrieri care să indice faptul că, în astfel de cazuri, este vorba despre o reinfectare, limitarea certificării acestora fiind impusă de necesitatea secvenţierii suplimentare şi a integrării într-un context epidemiologic bine documentat.
„Deşi azi ştim mult mai multe despre acest virus şi afectarea pe care o poate produce, studiile sunt în continuă desfăşurare şi metodele de protejare eficientă sunt permanent testate. Impactul imediat al acestor concluzii se răsfrânge asupra protecţiei suplimentare pe care trebuie să o oferim cadrelor medicale implicate în tratarea pacienţilor COVID-19 şi expuse riscului infectării recurente, dar şi a societăţii per ansamblu”, declară dr. Teodora Ionescu, medic specialist epidemiolog.
Numeroase alte studii internaţionale au arătat că, după vindecare, pacienţii nu mai sunt contagioşi, în ciuda unei eventuale persistenţe a unor teste RT-PCR pozitive. Excepţiile se înscriu în categoria unor situaţii specifice, de pacienţi imunodependenţi sau cu forme severe de boală.
Diferitele mutaţii are virusului implică reluarea epuizantă a cercetărilor de fiecare dată, pacienţii vindecaţi se pot reinfecta, iar populaţia continuă să fie la risc, guvernele impunând gradual noi măsuri de protecţie.
Cel mai mare studiu desfăşurat până acum referitor la riscul de reinfectare, derulat în Danemarca, a arătat că, deşi infecţia iniţială era asociată cu un grad general de protecţie la reinfectare de 80%, pe segmentul de vârstă de peste 65 de ani, această protecţie a fost revizuită dramatic la 47%.
Studiul imunităţii post-vaccinare demarat de Regina Maria, încă în derulare, evidenţiază rezultate promiţătoare: 80% dintre persoanele care au trecut prin infecţie şi ulterior s-au vaccinat au prezentat valori ridicate ale anticorpilor protectori. De asemenea, persoanele cu vârsta peste 50 de ani care au trecut prin infecţia cu SARS-CoV-2 au prezentat un titru mediu al anticorpilor dobândiţi post-vaccinare semnificativ mai mare decât cel al persoanelor care nu au trecut prin boală.