Studiul care răspunde unei întrebări cheie despre homosexualitate: Ce generează atracţia între persoanele de acelaşi sex

Aceasta este concluzia unei analize efectuate pe o jumătate de milion de profiluri ADN, parte a unui amplu studiu derulat de cercetători din Europa şi SUA.

Autorii studiului, care a fost publicat, joi, în revista Science şi preluat de presa internaţională, speră ca astfel să desfiinţeze o idee popularizată în anii 1990 potrivit căreia ar exista o atotputernică "genă gay", care determină orientarea sexuală în acelaşi mod în care este definită şi culoarea ochilor, de exemplu.

"Am descoperit că este efectiv imposibil de ghicit orientarea sexuală a unui individ pe baza genomului", a spus Ben Neale, cercetător la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi Broad Institute de la Harvard, una dintre organizaţiile implicate în acest studiu.

Orientarea sexuală are însă o componentă genetică, spun cercetătorii, care confirmă astfel studii efectuate anterior la scară mai mică, mai ales unele cercetări care au avut ca subiecţi gemeni.

Însă efectele sunt mediate de o mulţime de gene. "Nu vorbim despre o singură genă, ci, mai degrabă, de contribuţia mai multor mici efecte genetice în mai multe locuri din genom", a spus Neale.

Acestora li se adaugă factorii de mediu, de exemplu, modul în care o persoană este crescută, locul în care aceasta trăieşte la vârsta adultă etc.

Specialiştii dau ca exemplu înălţimea unei persoane, în acest caz componenta genetică fiind de netăgăduit: înălţimea părinţilor este un factor hotărâtor. Însă şi alte elemente sunt importante, de exemplu, alimentaţia primită în copilărie.

Acelaşi lucru este valabil în ceea ce priveşte probabilitatea de a suferi un infarct. Anumite gene predispun la maladii cardiace, dar stilul de viaţă şi alimentaţia sunt mai importante în acest caz.

Noua analiză statistică a arătat că există cinci puncte în genom care par asociate direct cu homosexualitatea, deşi, luate separat, acestea au o influenţă "foarte mică".

Unul dintre aceşti markeri genetici este asociat şi cu pierderea părului, fapt care sugerează o legătură cu reglarea hormonilor sexuali.

Specialiştii cred că aceşti cinci markeri sunt, de fapt, doar începutul şi că, în viitor, vor fi descoperiţi poate mii.

Fah Sathirapongsasuti, cercetător la compania 23andMe, din SUA, care a contribuit la acest studiu cu profiluri ale voluntarilor, a spus: "În mod cert, genetica joacă un rol, însă este posibil ca acesta să fie minor şi există un efect al mediului încă necunoscut, pe care nimeni nu îl poate indica cu precizie".

Cea mai mare parte a datelor genetice a fost furnizată de compania britanică Biobank, voluntarii fiind majoritatea persoane caucaziene. Una dintre întrebările la care au răspuns voluntarii a fost dacă au avut relaţii homosexuale.

Pentru a evita denaturările, autorii studiului s-au consultat cu grupurile LGBTQ privind modul cel mai potrivit de a comunica rezultatele cercetării lor, pe care le-au prezentat pe site-ul geneticsexbehavior.info.

În 1993, un studiu genetic la care au participat 40 de familii a stabilit că gena Xq28 este cea care defineşte orientarea sexuală, însă noua cercetare infirmă această concluzie.

Potrivit noului studiu, diferenţele genetice sunt responsabile pentru aproape o treime dintre variaţiile comportamentale în cazul homosexualilor.

Rezultatele pun sub semnul întrebării noţiunea de sexualitate ca un continuum, aşa cum a fost propusă de Kinsey Scale, care descrie atracţia sexuală pe o scală ce merge de la "exclusiv heterosexual" la "exclusiv homosexual".

"Datele genetice sugerează că ideea potrivit căreia o persoană, cu cât este mai atrasă de indivizi de acelaşi sex, este mai puţin atrasă de cei de sex diferit, este o simplificare excesivă a realităţii", au mai scris autorii studiului.