INTERVIU: Bejinaru: Justiţia este singura care poate să îndrepte echilibrele, atunci când ele cad

Rep.: Mai sunt bani pentru cursurile pentru Institutul Naţional al Magistraturii? Mă refer mai exact la faptul că sunt voci care spun că perioada de pregătire va fi redusă la un an de la doi.

F.B..: Nu. Deocamdată perioada este la doi ani. M-am bucurat alaltăieri[ cu ocazia întâlnirii despre care v-am spus, să constat că există foarte multe voci care spun că durata cursurilor la INM, dacă nu poate fi crescută, în mod obligatoriu trebuie menţinută. Nu, eu, cel puţin am susţinut acest lucru dintotdeauna şi cu argumente şi o să-l susţin în continuare şi cel puţin pe acest mandat nu se va întâmpla acest lucru. Nu, categoric nu.

Rep.: Vorbind de mandat, sunteţi al şaselea preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii în aceşti şase ani. Aşa este legea, din an în an se schimbă preşedintele. Pot să spun că am remarcat că, în funcţie de personalitatea fiecărui preşedinte care a ocupat scaunul aici şi activitatea consiliului a fost ori prea în prim plan, ori a fost mai în spate, simt că totuşi în mandatul dumneavoastră parcă lucrurile s-au mai calmat şi parcă fiecare îşi vede de treaba lui. Ceea ce este mai dificil, este că anul acesta sunt alegerile pentru viitorul Consiliu Superior al Magistraturii, s-a început deja demararea procedurilor pentru candidaţi, cum vedeţi mai departe lucrurile ?

Tomac: Rusia nu a reuşit, deşi îşi doreşte, să îngenuncheze România

12:44

Elon Musk nu mai vine la București: „Este înțelept să dau prioritate securității”

12:44

F.B.: Aşa cum vă spuneam un pic mai devreme, unul dintre obiectivele la care am ţinut şi ţin în continuare foarte mult a fost acela de a face această instituţie, Consiliul Superior al Magistraturii, să fie un factor de echilibru. Un factor de echilibru între ea însăşi, instituţia, şi sistemul judiciar, între sistemul judiciar pe care îl reprezentăm în societate, între puterea judecătorească şi celelalte puteri ale statului. Mi-am dorit acest lucru, pentru că eu consider că este o condiţie esenţială pentru a asigura rezultate în ceea ce dorim să întreprindem în acest an şi, în general, ceea ce cred că toţi preşedinţii şi-au dorit şi-şi vor dori să realizeze în cadrul Consiliul Superior al Magistraturii.

Nu poţi avea rezultate fiind într-o continuă dispută cu toată lumea. Mi-am propus să am această abordare echilibrată, această abordare echidistantă faţă de toate percepţiile venind dinspre interiorul sistemului sau din afara acestuia. Am încercat să am comunicare directă sau indirectă, dar să existe această comunicare. Şi în cadrul Consiliului şi cu sistemul şi cu asociaţiile de magistraţi şi cu toţi cei care la un moment dat, aşa cum vă spuneam, au influenţă asupra deciziei, deciziilor care vizează buna funcţionare a sistemului judiciar. Au influenţă în sensul legii şi competenţelor, ca să nu se înţeleagă altceva, pe care legea le conferă acestora.

Şi pentru că tot am vorbit mai devreme de acea campanie, nu pot să nu subliniez şi să nu apreciez că începând din acest an, am constatat, şi v-o spun cu onestitate şi cu bucurie, o normalizare, ca să nu spun altfel, a relaţiilor dintre Consiliu, dintre sistem şi dintre celelalte puteri ale statului.

Sigur, au existat aceste momente în care fiecare putere, în virtutea competenţelor şi a rolului pe care îl are în societate, a încercat sau încearcă să ia anumite măsuri de a adopta anumite hotărâri, anumite legi, care la un moment dat au venit într-o contradicţie cu ceea ce considerăm noi că este în spiritul democraţiei, în spiritul Constituţiei. Însă şi de această dată sau şi în acele împrejurări am considerat că este firesc să folosim căile pe care legea şi Constituţia ni le pune la dispoziţie, pentru a rezolva aceste abordări diferite, ca să spun elegant, a unor situaţii de către noi sau celalte puteri în stat.

Cred că aşa trebuie să privim lucrurile şi cred că rezultatele pe care le vom avea la sfârşitul acestui mandat vor confirma ceea ce am susţinut în toată această perioadă.

Avem nevoie de comunicare, cu respectarea competenţelor pe care fiecare le avem potrivit legii şi Constituţiei, pentru că nu trăim în afara societăţii. Este justiţia independentă, judecătorul este independent, dar toată activitatea noastră nu se desfăşoară în afara societăţii sau deasupra acesteia. Suntem o activitate în care societatea vine cu probleme şi pleacă mai mult sau mai puţin mulţumită de felul în care noi le rezolvăm. Cred că trebuia să avem în permanenţă în vedere aceste două componente ale ecuaţiei.

Rep.: Va veni Raportul de ţară. Credeţi că CSM şi-a îndeplinit condiţionalităţile impuse de Comisia Europeană ?

F.B.: Da, şi noi aşteptăm acest Raport, este corect, şi o să aşteptăm şi să vedem concluziile pe care le va cuprinde.

Ceea ce am încercat noi în aceste întâlniri, pe care le-am avut în cursul acestui an cu experţii de la Comisia Europeană a fost să transmitem o imagine foarte clară a evoluţiei sistemului judiciar pe de o parte şi să prezentăm de asemenea clar, să prezentăm onest, cu obiectivitate progresele pe care Consiliul Superior al Magistraturii le-a realizat, în direcţiile în care s-a menţinut această monitorizare, conform Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Am crezut că este foarte important să le spunem ceea ce facem de la o perioadă la cealaltă, chiar ce putem face potrivit competeneţelor şi ceea ce nu se poate realiza, pentru că este nevoie şi de alte competenţe să intervină, pentru realizarea problemelor pe care sistemul judiciar le are.

Dacă am reuşit să-i convingem că am realizat progrese, că sistemul judiciar din România, deşi mai are anumite probleme pe resurse umane, pe Inspecţia judiciară şi pe transparenţă, deşi am făcut progrese, acesta este un domeniu în care cred că dumneavoastră percepeţi cel mai bine, în fiecare zi e loc de mai bine, şi trebuie să fim în continuu, eu ştiu, aplecaţi asupra acestui deziderat.

Deci, dacă i-am convins şi îi vom convinge în continuare, cât mai avem timp, că s-au realizat progese şi cu toate problemele care mai sunt în sistemul judiciar, putem spera la a primi statutul, eu ştiu, a unui sistem la nivelul pe care Uniunea Europeană îl pretinde de la sistemul judiciar din România – o să se reflecte în conţinutul Raportului de ţară, însă trebuie să nu uităm nicio clipă că acest Raport depinde nu numai de ceea ce a realizat Consiliul şi sistemul judiciar, mai sunt şi alte segmente pe care se menţin această monitorizare şi aceste condiţii.

Este nevoie ca şi acolo să se realizeze ceea ce se aşteaptă de la noi să realizăm. Însă, în ceea ce ne priveşte, subliniez încă o dată, eu cred că am reuşit să transmitem un mesaj foarte clar cu privire la progresele realizate de Consiliu şi de către sistemul judiciar şi că am reuşit să explicăm de ce nu am putut să facem mai mult acolo unde lucrurile încă nu sunt aşezate cum ar trebui. Că am reuşit să transmite ce-i obiectiv şi ce-i subiectiv în cauzalitatea acestor neîmpliniri.

Rep.: Ce mesaje aveţi pentru magistraţi în prag de Zi a Justiţiei?

F.B..: Să transmit magistraţilor în primul rând multă sănătate. Acum – dacă îmi permiteţi o glumă – sunt la vârsta la care înţeleg atât de bine ce înseamnă să fi sănătos, pentru că în tinereţe, şi cred că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat, doreai sănătate sau doreai altele, chiar asta este cel mai important acum. Pentru mine însă, viaţa şi înţelepciunea pe care o dobândeşti sau care se presupune că o dobândeşti cu trecerea anilor m-a făcut să realizez valoarea acestei stări. De aceea am început cu sănătate şi nu e o chestiune fără fond.

Le doresc multă sănătate şi puterea să creadă că lucrurile se vor aşeza, puterea să depăşească orice nemulţumire sau neîmplinire în activitatea personală, dar şi în activitatea profesională. Le doresc, de asemenea să, sau le transmit mai degrabă să fie convinşi că fiecare judecător şi procuror, indiferent de instanţa unde funcţionează în această ţară, de la cea mai mică judecătorie la cea mai înaltă instanţă, instanţa supremă în această ţară, sunt extrem de importanţi pentru imaginea sistemului judiciar, pentru credibilitatea acestuia, sunt extrem de importanţi pentru că depinde de fiecare dintre noi, de absolut fiecare dintre noi, să convingem societatea că justiţia funcţionează, că este independentă, că fiecare judecător este independent în darea soluţiilor, că fiecare procuror este independent în soluţionarea unei cauze şi că suntem preocupaţi în fiecare zi să ne perfecţionăm pregătirea profesională.

E un domeniu în care în fiecare zi trebuie să învăţăm, niciodată nu putem spune că ne-am format şi că de aici încolo nu mai avem această grijă.

Într-un interviu acordat Agenţiei MEDIAFAX, judecătoarea Florica Bejinaru reclamă problema acută a resursei umane din sistemul judiciar, schemele de funcţionare ale instanţelor şi parchetelor, care sunt învechite, volumul mare de activitate a magistraţilor, dar şi neclarităţile şi incoerenţele legislative.

Bejinaru afirmă că o bucură intrarea în vigoare a noilor Coduri juridice, având convingerea că ele vor contribui la simplificarea şi scurtarea procedurilor, deşi nu poate susţine dacă este cadru legislativ cel mai bun pe care sistemul judiciar şi l-ar fi dorit, fiind totuşi un progres faţă de ceea ce există acum. Însă, Bejinaru atrage atenţia asupra faptului că noile Coduri impun mărirea schemelor, modificări care ar putea crea probleme mai mari decât în prezent.

Prezentăm textul interviului acordat Agenţiei MEDIAFAX de către judecătoarea Florica Bejinaru, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii:

Reporter: Doamnă preşedinte, duminică este Ziua justiţiei; prima duminică din luna iulie este, potrivit unei hotărâri de Guvern, stabilită ca şi Ziua Justiţiei şi este al doilea an consecutiv în care Ziua Justiţiei nu mai este sărbătorită la nivelul la care ar trebui să fie Justiţia. Care este mesajul pe care vreţi să-l transmiteţi judecătorilor, procurorilor, oamenilor din sistemul judiciar având în vedere că nu mai aveţi posibilitatea să vă întâlniţi să le spuneţi direct ?

Florica Bejinaru: Am luat această decizie, ca şi în acest an, Ziua Justiţie să fie sărbătorită la nivelul instanţelor şi parchetelor fără eforturi bugetare, pentru că perioada pe care o traversează întreaga societate se răsfrânge şi asupra sistemului judiciar, iar aceste constrângeri ne-au determinat să luăm această decizie.

Aş fi vrut să vă spun că mă mâhneşte faptul că a doua oară, în al doilea an consecutiv, această marcare a Zilei Justiţiei va fi la fel de discretă şi dorinţa mea ar fi fost ca în acest ultim an de mandat al actualei echipe a Consiliului Superior al Magistraturii să realizăm o întâlnire cu reprezentanţii instanţelor şi parchetelor pentru a marca împreună Ziua Justiţiei, întrucât convingerea mea că mesajul pe care oricum îl vom transmite sistemului judiciar ar fi avut un efect mult mai puternic dacă am fi fost împreună aici sau alt undeva.

Însă mă uit în jur şi văd că există atâta nenorocire şi atât necaz în ţara asta, încât aş vrea să fac abstracţie de mâhnirea mea şi să văd lucrurile şi perspectivele dintr-o manieră un pic mai optimistă şi constructiv obligatoriu, pentru că numai aşa putem merge înainte.

Rep: Doamnă preşedinte, anul acesta se încheie mandatul de şase ani al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aleşi în decembrie 2004, după adoptarea celor trei legi foarte importante pentru justiţie, la momentul 2004. Care sunt minusurile, plusurile, care ar fi radiografia acestui mandat, dacă puteţi să o faceţi ?

F.B.: În acest an vom realiza o radiografie a ceea ce au însemnat aceşti şase ani ai Consiliului Superior al Magistraturii, pentru că în actuala formulă şi cu actualele competenţe este primul mandat în care funcţionează de această manieră Consiliul Superior al Magistraturii. Am pornit de la o echipă, 19 membri, două-trei persoane în aparatul tehnic şi atât şi într-adevăr trei legi, care din punctul meu de vedere reprezintă paşii cei mai importanţi care s-au făcut în reformarea sistemului judiciar.

Am ajuns astăzi să avem, după cinci ani şi jumătate, un sediu, să avem un aparat tehnic, zic eu puternic, în jur de 250 de persoane, să avem un cadru regulamentar foarte bine pus la punct, de fiecare dată apreciat de câte ori am avut ocazia să îl prezentăm experţilor străini, care de-a lungul acestor ani au vizitat Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul relaţiilor bilaterale pe care Consiliul le are cu alte consilii judiciare, dar şi în cadrul programelor cu finanţare europeană pe care le-am derulat începând cu anul 2005, moment în care s-a şi constituit Autoritatea de Implementare a Programelor Phare la nivelul Consiliul Superior al Magistraturii şi pe care l-am coordonat până astăzi. Sigur, vom realiza această radiografie şi spre finalul anului vom prezenta rezultatele acestui mandat.

Sunt convinsă că vom avea foarte multe lucruri bune pe care le-am realizat, vom avea destul de multe împliniri, însă vom puncta onest şi fără nicio rezervă şi domeniile sau segmentele în care mai sunt lucruri de realizat şi în care obiectivele noastre nu şi-au găsit finalitatea pe care ne-am dorit-o.

Dacă ar fi să mă refer la un singur aspect, cu privire la care spun eu că va mai fi de lucru, cred că şi pe mandatul echipei viitoare este acela a resurselor umane. Aici sunt cauze şi obiective, şi subiective. Sunt cauze obiective în sensul că schemele cu care funcţionează sistemul judiciar datează, dacă nu mă înşel eu, din din ’94 sau ’97. De atunci aceste scheme nu au mai fost revizuite, însă de atunci în fiecare an volumul de activitate la instanţe şi parchete a crescut.

E o problemă şi pentru faptul că avem încă un număr extraordinar de mare sau îngrijorător de mare de posturi vacante. Avem aproximativ 800 de posturi vacante în sistem, patru sute şi ceva posturi vacante de procuror, trei sute şi posturi de judecător şi în ciuda eforturilor noastre pe care le-am făcut în aceşti ani, de a găsi resursele ca Institutul Naţional al Magistraturii să-şi desfăşoare activitatea la capacitate maximă. Şi mă refer aici la condiţiile materiale şi financiare de care am dispus, pentru ca prin instituţii să organizăm concurs pentru numărul maxim de auditori de justiţie a trebuit să apelăm şi la cealaltă formă de admitere în magistratură şi anume concursul pentru candidaţii cu cinci ani vechime în muncă juridică.

Ne-am străduit să păstrăm echilibrul între admiterea în magistratură, principală cale prin Institutul Naţional şi această cale prin concursul direct, pentru cei cu cinci ani vechime, să rămână, ceea ce legea o defineşte ca o cale excepţională. Însă, am avut de cealaltă parte nevoile sistemului judiciar şi capacitatea maximă a INM, de 200 de auditori de justiţie, pe care am folosit-o la maxim şi anul trecut şi ne-am propus şi anul acesta. Aşa cum vă spuneam numărul de posturi vacante este la ora actuală, după un concurs de admitere cu cinci ani vechime organizat anul acesta, după repartizarea absolvenţilor INM, un deficit de 800 de posturi vacante.

În acelaşi timp, Consiliul a trebuit să aibă în vedere şi un alt echilibru şi acela între nevoia de resursă umană, dar şi calitatea resursei umane, în sensul păstrării unui standard rezonabil pentru concursurile de admitere în magistratură.

Ca o relativă neîmplinire aş menţiona că atât concursul de admitere direct pe post, cât şi concursul de admitere prin Institutul Naţional al Magistraturii ar fi trebuit reformat. Şi ar fi trebuit reformate aceste concursuri în sensul găsirii celor mai bune pârghii sau modalităţi de examinare, pentru a putea testa calităţile umane ale candidaţilor. Am avut alaltăieri o reuniune la Institutul Naţional al Magistraturii şi sunt foarte bucuroasă că am reuşit să realizăm această întâlnire cu foşti directori ai Institutului şi auditori de justiţie, şi şefi de catedre, şi formatori ai Institutului, tocmai pentru a pune în discuţie nevoia de reformare a Institutului – şi în privinţa admiterii şi în privinţa curricula, şi în privinţa duratei.

Şi mă refer acum strict la ceea ce vă spuneam ca şi neîmplinire, faptul că nu am găsit cele mai bune pârghii pentru a testa aceste calităţi umane. Pentru a fi un bun judecător sau un bun procuror, dar mai ales un bun judecător nu este suficient să fi un foarte bun cunoscător al dreptului. Sunt necesare acele aptitudini pe care, din păcate, modul în care s-au derulat aceste concursuri, probele şi felul în care au fost concepute nu au reuşit întotdeauna să testeze aceste calităţi şi să avem garanţia că cei care au fost declaraţi admişi întrunesc toate calităţile pentru a fi magistraţi, şi profesional şi umane.

Este motivul pentru care am organizat şi această întâlnire şi cred eu că până la sfârşitul anului vom putea propune, vom putea formula propuneri de reformare a acestor concursuri de admitere în magistratură. Deci, cred că este una din problemele cele mai sensibile a sistemului judiciar.

Rep.: Tot timpul este deficit (de personal) în sistemul judiciar…

F.B.: Tot timpul este deficit, dar sunt chestiuni care merg dintr-una în celelalte. Avem scheme care nu au fost modificate, schemele de personal, dar şi aceste scheme nu sunt complete. Trebuie să organizăm concursuri, să completăm aceste posturi vacante şi trebuie să ne gândim la necesarul de resursă umană pentru a solicita suplimentarea acestor scheme, regândirea lor. Lucru pe care noi ni-l propunem să-l realizăm până la sfârşitul acestui an, în sensul de a trimite Ministerului Justiţiei o propunere fundamentată cu privire la redimensionarea acestor scheme şi la judecători şi la procurori, chiar dacă suntem conştienţi că perioada pe care o traversăm nu este cea mai fericită pentru a rezolva această situaţie. Însă, pentru că ne găsim la final de mandat ne dorim ca şi pe acest segment să avem o imagine foarte clară a ceea ce există în sistem şi ceea ce ne trebuie, urmând ca cei competenţi să dispună, să analizeze aceste măsuri şi să-şi asume responsabilitatea în condiţiile în care nu vor da curs acestor solicitări.

CITEŞTE MAI DEPARTE PAGINA 2