Toţi avem momente de ceaţă mentală, mai ales după perioade de efort cognitiv intens, când ne chinuim să ne concentrăm, când uităm lucruri simple şi oricât „scormonim” în minte nu reuşim să ne amintim.
Subiectul oboselii mentale a fost îndelung cercetat. Un nou studiu, publicat în Current Biology, analizează legătura dintre nivelurile crescute de glutamat din creier şi comportamentul dat de starea de oboseală mentală (nerăbdare, iritabilitate, impulsivitate).
Neurocercetătorii, precum Jonathan Cohen, de la Universitatea Princeton, cred că perioadele solicitante mental, când glumatamul este secretat în exces în creier, ar fi de vină pentru epuizarea cognitivă pe care o resimţim.
Ce este glutamatul?
Important de precizat, glutamatul din creier este diferit de glutamatul monosodic, aditivul alimentar.
Glutamatul din creier este un aminoacid cu funcţia de a excita neuronii şi a-i ajuta să elibereze neutransmiţători către alţi receptori. Acesta are un rol important în procesul de învăţare şi memorie, dar când devine prea mult, poate da peste cap funcţiile cognitive şi duce la moartea neuronilor (excitotoxicitate), convulsii şi, în timp, disfuncţie progresivă.
Când devenim epuizaţi mental, cortexul prefrontal devine, totodată, mai inactiv.
Simptomele nivelului de glutamat ridicat sunt durere în corp, anxietate, dificultăţi de concetrare.
Totodată, persoanele care suferă de anxietate, tulburarea spectrului autist (TSA), boli neurodegenerative (boala Alzheimer şi boala Huntington) au exces de glutamat. Prin urmare, se recomandă scăderea nivelului acestuia.
Cu cât creierul „trage” mai tare, cu atât creşte nivelul de glutamat
În cadrul studiului, specialiştii au folosit metoda noninvazivă a spectroscopiei de rezonanţă magnetică, ce poate detecta glutamatul printr-o unde radio şi magneţi puternici. Au fost analizate îndeosebi părţile laterale ale cortexului prefrontal lateral (acesta controlează adaptarea, personalitatea, abilităţile cognitive, abilitatea de a planifica şi a sta concentrat/ă, iar dezvoltarea sa se încheie la 25 de ani, sau când devenim oficial adulţi)
Pe scurt, 39 de participanţi au fost împărţiţi în două grupe şi au primit sarcini cognitive care să-i epuizeze mental, doar că un grup a primit sarcini mai grele decât celălalt. Experimentul a durat şase ore, cu o pauză de 10 minute şi o masă simplă (sandvich şi o bucată de fruct). Apoi, subiecţii au trebuit să facă alegeri care necesită autocontrol.
Grupul care a primit sarcini mai grele au fost mai impulsivi în alegerile lor. Nivelul de glutamat a crescut cu circa 8% în cortexul prefrontal. Iar în grupul care a primit sarcini uşoare, nu s-a înregistrat vreo creştere a aminoacidului.
Însă cercetătorii, precum Antonius Weihler, psihiatru la GHU Paris, nu sunt gata să sune alarma. Au nevoie să facă mai multe cercetări pentru a putea spune sigur că munca mentală dificilă şi intensă duce la creşterea nivelului de glutamat în creier, care devine astfel toxic.
Până pun la cale aceştia un alt studiu pentru a lămuri cât de periculoasă este creşterea nivelului de glutamat, putem alege metodele clasice de a ne „curăţa” creierul de glutamat după sarcini mentale intense: să dormim mai mult şi mai bine. În timpul somnului, creierul scoate din el tot ce nu îi este benefic sau este în plus. Totodată, din când în când ajută să mai facem câte un „brain dump” (să scriem liber tot ce ne încarcă, ne face anxioşi, temători, nervoşi).
Pe viitor, specialiştii spun că nivelul de glutamat din cortexul prefrontal poate fi de ajutor în detectarea oboselii cronice şi în etapele de verificare a recuperării după depresie sau cancer.
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.