Autoreglarea, adică abilitatea de a gestiona atenţia, emoţiile şi impulsurile, precum şi de a urmări obiective individuale cu perseverenţă, nu este o abilitate pe care o asociem de obicei cu copiii mici. Cu toate acestea, închiderea şcolilor din cauza pandemiei şi utilizarea sporită a mediilor digitale de către copii au arătat acum cât de importante sunt aceste abilităţi, în special pentru cei mici.
Nevoia de autoreglare începe de la o vârstă fragedă. Spre exemplu, atunci când preşcolarul/ preşcolara vede un alt copil jucându-se cu o jucărie colorată, sperăm că va rezista impulsului de a o lua de la el; sau atunci când un elev este jignit de un coleg de clasă, ne-am aştepta ca acesta să răspundă cu încredere fermă şi să pună limită, nu cu furie oarbă, frică, sau violenţă fizică; sau când un adolescent/o adolescentă are multe teme de făcut, vrem să reziste impulsului de a sta pe net şi să înveţe - în toate aceste situaţii intervine abilitatea autoreglării.
Autoreglarea este diferită de autocontrol, mai asertivă şi mai „sănătoasă” pentru corp şi minte. Această abilitate poate fi deja antrenată în mod specific în copilărie, arată experţii.
Cât de uşor este să „incluzi” autoreglarea în curriculă
Cum poate fi integrată formarea abilităţilor de autoreglare în programul standard al şcolii primare fără a ocupa prea mult timp de predare? Este posibilă predarea unei strategii abstracte de autoreglare elevilor mici într-un mod adecvat? Predarea unor astfel de abilităţi are potenţialul de a îmbunătăţi succesul educaţional pe termen lung?
O echipă internaţională de la Departamentul de Economie al Universităţii din Zurich (Elveţia) şi de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz (Germania) a examinat aceste provocări.
Folosind un studiu controlat în şcoli primare, la care au participat peste 500 de elevi de clasa întâi, echipa de cercetare a reuşit să demonstreze că până şi o unitate de formare scurtă a dus la o îmbunătăţire semnificativă şi durabilă a autoreglementării.
Formarea nu a îmbunătăţit doar abilităţile de autoreglare, ci copiii au avut o capacitate de citire semnificativ îmbunătăţită şi o mai bună concentrare asupra greşelilor de neatenţie la un an după formare şi, de asemenea, au avut o probabilitate considerabil mai mare de a fi admişi la o şcoală secundară academică selectivă (Gymnasium) la trei ani după formare.
„Studiul nostru a arătat cum formarea acestei abilităţi poate fi încorporată în mod explicit în predarea în şcoala primară într-o etapă timpurie. O creştere a autoreglării le permite copiilor să îşi asume o mai mare responsabilitate pentru propria învăţare şi să îşi stabilească singuri obiectivele şi să lucreze pentru a le atinge”, a declarat Ernst Fehr, profesor la Departamentul de Economie al Universităţii din Zurich.
Acesta arată că abilităţile cheie cuprinzătoare ale copiilor, care sunt de o importanţă fundamentală pentru o bună reuşită şcolară şi pentru o viaţă ulterioară de succes, pot fi îmbunătăţite datorită scalabilităţii simple a programului.
Pe scurt, autorii studiului au conceput unităţile de formare într-un mod extrem de eficient din punct de vedere al costurilor şi al timpului, astfel încât acestea să poată fi introduse în orice şcoală primară: unitatea de formare a durat doar cinci ore, iar cadrele didactice au participat la o sesiune de formare de trei ore şi au primit materiale didactice complet elaborate, pe care le-au putut integra direct în programul obişnuit al orelor.
Unităţile de formare s-au bazat pe strategia MCII („Mental Contrasting with Implementation Intentions”), care a făcut deja obiectul unor studii de cercetare excelente în cazul adulţilor şi al elevilor mai mari.
Profesorii au prezentat strategia abstractă într-o manieră jucăuşă, folosind o carte ilustrată şi modelul unui săritor de obstacole. În prima etapă, copiii şi-au imaginat efectele pozitive ale atingerii unui obiectiv. Ei le-au pus în contrast cu obstacolele pe care le-ar putea întâmpina pe parcurs („Contrastul mental”). Apoi, copiii au identificat comportamente specifice pentru a face faţă obstacolelor şi au elaborat planuri „când....atunci” („Intenţia de implementare”).
Efectul pozitiv asupra societăţii
„Particularitatea studiului nostru este reprezentată de efectele de propagare pe termen lung pe care le poate avea această scurtă unitate de formare. Aceste efecte sunt benefice pentru copil şi se transferă în multe feluri către întreaga societate pe parcursul vieţii acestuia”, spune Daniel Schunk, unul dintre autori, profesor de Economie publică şi comportamentală la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz.
„Faptul că investiţiile timpurii în astfel de abilităţi fundamentale nu numai că aduc beneficii doar copilului, ci şi societăţii, ar trebui să primească mai multă atenţie în politica educaţională”, recomandă Schunk.
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.