Sudul Italiei se îndreaptă spre un „tsunami demografic” fără fondurile de redresare ale UE

Italia - cel mai mare beneficiar al fondului UE - îşi propune să folosească o mare parte din cele aproximativ 200 de miliarde de euro care îi revin pentru proiecte legate de coeziunea socială şi teritorială, inclusiv pentru a reduce decalajul nord-sud, adânc înrădăcinat.

Cel puţin 40 % din suma totală va fi cheltuită pentru sud.

Roma a fost, din punct de vedere istoric, ineficientă în utilizarea subvenţiilor europene şi este în întârziere în ceea ce priveşte investirea fondurilor de redresare pe care le-a primit până acum de la Bruxelles.

Fondurile ar putea fi folosite pentru a ajuta la punerea nordului şi sudului pe picior de egalitate în 10 domenii cheie, a declarat ISTAT, inclusiv produsul intern brut pe cap de locuitor, educaţia şi digitalizarea.

Acest lucru ar contribui la stoparea plecării tinerilor italieni din sud în căutarea unor perspective economice şi de muncă mai bune în regiunile din nord sau în străinătate.

Biroul a înregistrat timp de decenii ratele de ocupare a forţei de muncă în rândul tinerilor din regiunile sudice cu mult sub media naţională. În zonele urbane dens populate, precum Palermo, Taranto şi Napoli, doar unul din trei rezidenţi cu vârsta sub 35 de ani avea un loc de muncă în 2021, a adăugat ISTAT.

Acesta a estimat că populaţia din „Mezzogiorno” - cele şase regiuni sudice ale Italiei plus insulele Sicilia şi Sardinia - va scădea sub 20 de milioane de locuitori în 2030, pentru prima dată de la începutul înregistrărilor sale.

În plus, vârsta medie a regiunilor va depăşi cea din centru-nord în jurul anului 2035, ca urmare a migraţiei tinerilor.

„Consecinţele întârzierilor în (dezvoltarea) sudului sporesc fragilităţile structurii sale socio-economice printr-un fel de „tsunami demografic””, se arată în raport.

„Dacă acest lucru nu poate fi oprit, tendinţele în vigoare ar putea duce la o involuţie progresivă şi nesustenabilă a capitalului uman din cea mai mare parte a sudului Italiei”.

Problemele nu se limitează la sud. O forţă de muncă în scădere şi o creştere cronică stagnantă afectează de mult timp a treia economie a zonei euro.

Lipsa siguranţei locurilor de muncă şi a serviciilor de îngrijire a copiilor la preţuri accesibile sunt adesea citate ca fiind un obstacol în calea naşterilor, în timp ce îmbătrânirea populaţiei frânează productivitatea, limitează inovaţia şi creşte facturile de asistenţă socială.