Supliciul de la Alba Iulia: Sfârşitul dramatic al răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan

În urma înfrângerii răscoalei ţărăneşti din 1784, autorităţile habsburgice i-au capturat pe Horea, Cloşca şi Crişan, liderii revoltei. Aceştia au ajuns în mâinile autorităţilor prin trădare, pe capetele lor fiind pusă uriaşa sumă pentru acele vremuri de peste 600 de galbeni dar şi eliberarea din iobăgie a celor implicaţi în găsirea şi predarea lor. Împăratul Iosif al II-lea a dispus un proces exemplar, menit să descurajeze orice viitoare revoltă. Astfel, Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin tragere pe roată, o execuţie publică brutală. Ştiind foarte bine ce va urma şi temându-se de îngrozitoarea tortură, Crişan a preferat să se sinucidă în închisoare, spânzurându-se cu şireturile de la opinci. Execuţia liderilor a reprezentat un sfârşit tragic pentru răscoala ţărănească din Transilvania.

Horea şi Cloşca au fost supuşi unor torturi îngrozitoare. Execuţia lor a avut loc pe 28 februarie 1785, în Alba Iulia, în faţa unei mulţimi adunate cu forţa, ce cuprindea aproximativ 3000 de iobagi români. Cloşca a fost primul pe eşafod, în timp ce Horea a fost obligat sa privească întreg supliciul. El a fost mai întâi torturat, călăul zdrobindu-i membrele cu roata, provocându-i o agonie prelungită şi extrem de dureroasă, înainte de a primi lovitura de graţie. Horea a suferit acelaşi supliciu cumplit, murind în chinuri groaznice. Corpurile lor mutilate şi tăiate in câte 4 părţi, au fost puse în ţeapă pentru a putea fi expuse în cele mai importante localităţi din Transilvania, ca un avertisment macabru menit să descurajeze orice viitoare revoltă împotriva autorităţilor.

Crişan, al treilea lider al răscoalei, nu a mai apucat să fie executat. Închis la Alba Iulia, acesta a decis să-şi pună capăt zilelor pentru a evita umilirea, tortura şi moartea lentă pe roată. În noaptea de 13 februarie, s-a spânzurat în celulă folosind şireturile (nojiţele) de la opinci.

România, printre ultimele locuri în UE la donarea de organe

Israelul ordonă evacuarea orașului Rafah

Deşi prin acest gest, Crişan a împiedicat autorităţile să-l folosească drept exemplu şi să-l supună aceloraşi torturi şi umilinţe brutale ca pe Horea şi Cloşca, corpul său făra suflare său a avut aceeaşi soartă, precum a camarazilor săi.

Execuţia îngrozitoare şi sacrificiul suprem al conducătorilor răscoalei a zguduit din temelii atât Transilvania cat şi străinatatea, declanşând transformări semnificative. Departe de a fi un act inutil, execuţia lor a sensibilizat profund publicul şi a atras atenţia împăratului Iosif al II-lea, care, temându-se de posibilitatea unor noi revolte, a decretat abolirea iobăgiei în 1785. Deşi Horea, Cloşca şi Crişan nu au trăit să vadă concretizarea idealurilor lor, curajul lor a pavat drumul spre o viaţă mai bună pentru ţăranii moţi transilvăneni, devenind astfel figuri emblematice ale luptei împotriva opresiunii.