Video Sute de credincioşi au participat la slujba de sfinţire a apei de la Mitropolie

Cu ocazia acestui eveniment, ca în fiecare an, în faţa Catedralei a fost amplasată o cruce de gheaţă de aproximativ trei metri înălţime ornată cu cetină de brad şi flori la baza căreia se află o icoană înfăţişând Botezul Domnului şi steagul tricolor.

De asemenea la Patriarhie au fost amplasate 11 butoaie în care se află peste 7.000 de litri de apă care în urma sfinţirii se va transforma în agheasmă mare şi va putea fi luată de credincioşi acasă. În cuvântarea ţinută de PF Daniel cu această ocazie, el a amintit că Botezul Domnului "este temelia botezului creştin".

"Apa aceasta (agheasma mare - n.r.) este curăţitoare, sfinţitoare şi binecuvântătoare", a explicat PF Daniel adăugând că, credincioşii vor trebui să "guste" din aceasta opt zile la rând dimineaţa, pe nemâncate, pentru "a se sfinţi" precizând că cifra opt este simbolul veşniciei.

Totodată patriarhul Daniel i-a îndemnat pe cei prezenţi să ducă apă sfinţită şi celor bolnavi şi bătrâni sau celor care "din binecuvântate pricini" nu au putut fi prezenţi la ceremonialul religios.

Boboteaza, sărbătorită în 6 ianuarie, când se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Hristos, încheie, alături de sărbătoarea Sfântului Ioan (7 ianuarie), perioada celebrării naşterii Mântuitorului.

Sărbătoarea marchează Botezul Domnului şi se mai numeşte Epifanie, adică Arătarea lui Dumnezeu şi Mântuitorului în lume.

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun: local se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului în noul an. O pondere deosebită o deţin însă actele rituale şi practicile magice de profilaxie şi purificare. Riturile creştine şi precreştine sunt menite să alunge spiritele rele şi să sfinţească apa: agheasma, umblatul preoţilor cu botezul şi scufundarea crucii în apă, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor şi uşilor. Alimentele specifice Bobotezei sunt piftia şi grâul fiert.

Cuvântul "agheasmă" vine din grecescul "aghios" şi înseamnă sfinţire. La noi, prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei. Agheasma mare se săvârşeşte de Bobotează, spre deosebire de Sfinţirea cea mică a apei, care are loc în biserică la fiecare zi de 1 a lunii, iar în case, oricând cer credincioşii.

Agheasma mare se face atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor, cât şi în ziua de 6 ianuarie, după liturghie, când se sfinţeşte apa pe care o iau creştinii la casele lor pentru tot anul. Se spune că apa sfinţită de Bobotează se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne proaspătă, curată şi plăcută la gust, de parcă ar fi fost scoasă de curând din izvor.

Biserica Ortodoxă Română îi sfătuieşte pe credincioşi să păstreze agheasma într-un vas curat şi la loc de cinste şi să guste din ea pe nemâncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post sau cu ocazia marilor sărbători, dupa ce vin de la biserică. Se obişnuieşte ca oamenii să bea din agheasma mare timp de opt zile în şir, din ajunul Bobotezei până la încheierea praznicului, adică până la 13 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după spovedanie.

Credincioşii şi preoţii cred că apa de la Bobotează are o putere deosebită pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.