TB: Din probe rezultă indubitabil că Vîntu a urmărit intimidarea lui Ghiţă

Tribunalul Bucureşti (TB) consemnează în motivarea deciziei sale că în 27 martie 2011 a avut loc primul moment din conţinutul constitutiv al infracţiunii de şantaj, faptă de care este acuzat şi arestat Sorin Ovidiu Vîntu.

"În acea seară, inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu, însoţit de inculpatul Ion Ilie Cezar şi de un număr mare de persoane, estimat de partea vătămată (Sebastian Ghiţă-n.r.) şi de martorul Alexandru Iacobescu la aproximativ 40, a pătruns în spaţiul Realitatea TV", notează TB.

În continuare instanţa arată că cei doi inculpaţi au intrat în biroul lui Sebastian Ghiţă, managerul Realitatea Media, iar Vîntu i-a cerut schimbarea directorului editorial, ameninţându-l că în caz contrar va cere unor persoane să îl omoare.

"Pe parcursul discuţiilor care au avut loc cu acest prilej, inculpatul Vîntu i-a cerut părţii vătămate suma de 200.000 de euro, în numerar, pentru a nu-i mai face probleme şi pentru a nu pierde banii investiţi până la acel moment, iar pentru a evita escaladarea conflictului, partea vătămată a afirmat că va analiza această variantă. Totodată, Vîntu l-a desemnat pe Ion Ile Cezar ca reprezentant al său (acesta a fost momentul în care Ghiţă la cunoscut pe Cezar) care din acel moment a însoţit zilnic partea vătămată, zilnic s-a aflat în acel sediu alături de partea vătămată pentru a se asigura că aceasta se conformează cererilor sale", arată TB.

Instanţa subliniază că teama creată părţii vătămate rezultă din faptul că în acele împrejurări, pentru a determina inculpaţii şi persoanele care îi însoţeau să părăsească sediul postului de televiziune a apelat serviciul 112 şi a solicitat intervenţia unui echipaj de poliţie, care a identificat, la momentul la care a sosit la faţa locului, prezenţa a zece persoane. Acestea şi-au justificat prezenţa invocând că lucrează pentru o societate de pază, dar a rezultat că nu erau angajaţi ai acesteia iar acea societate nu avea atribuţii legate de paza imobilului.

Din mijloacele de probă mai sus menţionate rezultă indubitabil că inculpatul Vîntu a urmărit intimidarea părţii vătămate, prin exercitarea unei presiuni constante. Numărul mare de persoane trimise la sediul Realitatea TV reprezintă elemente ale şantajului. Aceste împrejurări au fost filmate de către o jurnalistă, iar caseta cu înregistrarea prezenţei mai multor persoane şi a inculpatului Vîntu a fost depusă la dosarul de urmărire penală.

De altfel, s-a dovedit că scopul prezenţei inculpatului Vîntu a fost de a convinge persoana vătămată de "forţa" pe care o deţine inclusiv datorită asocierii cu persoane care execută dispoziţiile sale, acesta fiind şi cazul inculpatului Ion Ilie Cezau, zis Nelu Legionaru. "În lumea mea, întâi se dă o lecţie, atunci când eşti chiar trei, după aia corecţia, imediat. Eu ţi-am dat două lecţii, n-a urmat nicio corecţie, două lecţii şi o discuţie. Vrei s-o iei în serios, o iei în serios, tati, nu vrei s-o iei în serios, n-o lua în serios ...". De altfel, aşa se exprima şi inculpatul Vîntu, Cezar este "păstrătorul" înţelegerii cu partea vătămată.

Temeinicia acestei interpretări rezultă din probele administrate în cauză şi din evoluţia acţiunilor de constrângere din zilele următoare în care presiunea a fost menţinută, prin intermediul inculpatului Ion Ilie Cezar, notează TB.

Deci, din acest moment posibilitatea părţii vătămate de a lua hotărâri conform propriei voinţe a fost încălcată prin constrângerea exercitată asupra sa, care, în mod obiectiv i-a produs temere. Această constrângere, având un caracter serios, a fost exercitată direct şi indirect de către cei doi inculpaţi şi a provocat nesiguranţă părţii vătămate, obligând-o la o anumită comportare prin care putea să suporte consecinţe păgubitoare.

Împrejurările descrise rezultă din declaraţia părţii vătămate, care se coroborează cu cea a martorului Alexandru Iacobescu, reprezentantul SC Asesoft SA în consiliul de administraţie al SC Realitatea Media SA. Totodată, în cuprinsul discuţiei care a avut loc între inculpat şi partea vătămată la data de 2 aprilie 2011 se face referire la acest incident, prilej cu care Vîntu afirmă că intenţia sa iniţială fusese "să-ţi administrez lecţia maximă, ca să termin şi să dau o lecţie tuturor...bă puştiule la mine îngroparea nu înseamnă teritoriu interzis...face parte din arsenalul de lucru când sunt supărat sau când am un interes mare de apărat. Eu nu glumesc cu asta".

Tribunalul Bucureşti notează, în motivarea deciziei sale de arestare preventivă a lui Vîntu şi Cezar, că judecătorul fondului, de la Judecătoria sectorului 5, a ignorat o serie de aspecte, atunci când a analizat temeinicia propunerii Parchetului de a lua măsuri preventive faţă de cei doi inculpaţi.

Prezenţa inculpatului Ion Ilie, care nu avea nicio calitate în cadrul societăţii, la discuţia dintre Vîntu şi Ghiţă la acea dată, 27 martie avut rolul de a asigura o credibilitate sporită ameninţărilor cu acte de violenţă.

"Trebuie menţionat că în cursul anului 2010 au existat mai multe relatări în presă referitoare la posibila implicare a celor doi inculpaţi în încercarea de a asasina mai multe persoane, printre care fostul director al unui serviciu de informaţii, împrejurare cunoscută de partea vătămată şi care a fost de natură să contribuie la starea sa de temere", notează TB

Acesta a fost de altfel motivul pentru care, în perioada ulterioară, inculpatul Ion Ilie Cezar s-a prezentat în fiecare zi la sediul SC Realitatea Media SA, prezenţa sa având rolul de a accentua intimidarea părţii vătămate în condiţiile în care aceasta nu era angajată la societate, nu avea atribuţii efective în administrarea societăţii, exercitând o presiune constantă. Inculpatul Ion Ilie avea sarcina de a-i transmite solicitările coinculpatului, precum şi de a primi suma de bani solicitată. Din acest motiv, inexistenţa unor ameninţări directe adresate de Ion Ilie lui Ghiţă nu înlătură calitatea sa de participant la săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În plus, spune TB, prezintă relevantă şi faptul că, periodic, inculpatul Ion Ilie Cezar l-a informat pe co-inculpatul Vîntu, la cererea acestuia, cu privire la probabilitatea realizării scopurilor infracţionale comune, respectiv certitudinea obţinerii sumei de bani pretinse de la reclamant, precum şi modul în care acesta respectă condiţiile care i-au fost impuse, la întrebarea inculpatului Vîntu: Cum a reacţionat?", inculpatul Ion Ilie afirmând: "Bine, e al meu! îl am pus la brelocul de la chei!".

Totodată, TB afirmă că în 2 aprilie 2011 a avut loc un alt moment al conţinutului constitutiv al infracţiunii de şantaj.

"La acea dată a avut loc o nouă întâlnire între inculpatul V.S.O. şi partea vătămată, intermediată de I.I.C.în benzinăria P. din com P., jud. P.. Cu acest prilej, în autoturismul inculpatului a avut loc o discuţie, pe care partea vătămată a înregistrat-o cu un reportofon pus ulterior la dispoziţia organelor de urmărire penală. Această măsură de prevedere, improprie în alt context, a fost imaginată de partea vătămată ca o minimă protecţie, tocmai urmare a evenimentelor sus menţionate şi a stării de teamă şi nesiguranţă", notează TB.

Elementul material al infracţiunii de şantaj este susţinut de afirmaţiile inculpatului Vîntu, "de modalitatea repetitivă a urmăririi suprimării vieţii părţii vătămate". De altfel, inculpatul nu a urmărit doar suprimarea vieţii părţii vătămate, dar şi compromiterea imaginii părţii vătămate, mai spune TB, indicând înregistrările discuţiei dintre cei doi, în care Vîntu îl ameninţă cu moartea pe Ghiţă.

"Totodată, trebuie remarcat modul în care, pentru a face credibile ameninţările, inculpatul face referire la informaţii din trecutul său care se coroborează cu informaţiile apărute în mass media cu privire la aceleaşi aspecte, precum cele privind antecedentele sale penale, relaţia cu serviciile de informaţii, tranzacţionarea certificatelor de proprietate sau implicarea în planuri de asasinare a unor persoane. Detalierea planurilor de a ucide partea vătămată nu reprezintă o condiţie a laturii obiective a infracţiunii, astfel încât referirea din cuprinsul încheierii la lipsa acestor detalii este lipsită de relevanţă, simpla afirmaţie a intenţiei de a suprima viaţa părţii vătămate în contextul dat fiind suficientă pentru existenţa ameninţării. Sub aspect subiectiv, atitudinea ulterioară a părţii vătămate confirmă temerea care i-a fost creată. Astfel, după întâlnirea din 2 aprilie 2011 partea vătămată a sesizat la 3 aprilie 2011 organele de urmărire penală, iar la data de 4 aprilie 2011 (prima zi lucrătoare) a solicitat instituirea pazei la locuinţa personală, de către o societate specializată", consemnează TB.

Instanţa care a decis arestarea celor doi inculpaţi mai subliniază faptul că evitarea plăţii penalităţilor sau obţinerea sumei nedatorate de 150.000 de euro reprezintă, totodată, folosul ilicit urmărit de inculpatul Vîntu ca element al laturii subiective a infracţiunii de şantaj.

"De altfel, după coroborarea probelor administrate, o analiză atentă relevă faptul că efectul dorit a se produce asupra părţii vătămate a fost de a ceda pretenţiilor pecuniare nejustificate, însă contextul discuţiilor a fost grevat pe activitatea derulată în baza contractului de management", mai spune sursa citată.

Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar sunt acuzaţi că l-au şantajat pe Sebastian Ghiţă, de la care ar fi cerut 150.000 de euro pentru a nu denunţa contractul de consultanţă şi management dintre Realitatea şi Asesoft.

Potrivit procurorilor, în perioada martie - aprilie 2011, sub ameninţarea denunţării unilaterale a unui contract de consultanţă şi management, Vîntu i-a pretins lui Sebastian Ghiţă suma de 150.000 de euro.

"Actele de ameninţare şi constrângere au fost întreprinse de inculpatul Vîntu atât personal, cât şi prin intermediul inculpatului Cezar, care la rândul său urma să obţină un folos injust. Inculpatul Vîntu a recurs la ameninţări cu moartea la adresa părţii vătămate şi a familiei, de natură a induce acesteia temerea că se pot materializa, fapt ce l-a determinat să-şi ia măsuri de protecţie", informa Parchetul instanţei supreme.

În 21 aprilie, Sorin Ovidiu Vîntu, alături de Ion Ilie Cezar, a fost reţinut, pentru şantaj de procurorii Parchetului instanţei supreme, pentru că a pretins lui Sebastian Ghiţă 150.000 de euro lunar, acţiunea survenind unei plângeri din 4 aprilie a managerului Realitatea Media. Lui Ghiţă i s-au cerut 200.000 de euro, însă managerul Realitatea a spus că dă doar 150.000 de euro.

Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a respins propunerea Parchetului de arestare a celor doi, însă Tribunalul Bucureşti a decis, în 29 aprilie, încarcerarea lui Vîntu şi Cezar.