Teo, actor de stand-up comedy: "Moartea ar trebui să fie incompatibilă cu funcţia. Există viaţă după moarte? Nu ştiu, dar există funcţie după moarte!"

Prima invitată a lui Vlad a fost balerina Bianca Badea, care are un palmares de peste 100 de medalii până la vârsta de 13 ani şi care singură se descrie "un copil modest, muncitoare, ambiţioasă, care ştie ce are de făcut în viaţă".

A câştigat până acum sute de concursuri din toată lumea. Multe şcoli internaţionale de balet i-au oferit deja burse: Royal Ballet School, American Ballet Theatre, Princes Grace Academy şi The Royal Danish Ballet.

În 2018, Bianca a fost a doua din 1500 de concurenţi care au ajuns în finală la cea mai mare competiţie de balet din lume, Youth America Grand Prix, de la New York. A fost prima româncă ce a câştigat un premiu acolo, la categoria solo. Anula cesta trebuia să meargă din nou, dar pandemia a amânat competiţia. "În timpul pandemiei am încercat să mă antrenez singură acasă. Mi-am amenajat acasă un colţişor pentru balet", a mărturisit Bianca.

Bianca Badea şi-am dorit foarte mult să facă balet după ce a văzut desenele animate Şoricica Balerina.

"Am început să mă antrenez de la vârsta de 7 ani. Tatăl meu mă susţine foarte mult. Investiţia ca să ajungi la un anumit nivel în balet este una foarte mare. Totul costă foarte mult, dar tatăl meu îmi confecţionează costumele", a mărturisit Bianca.

Bianca pleacă dimineaţa la 7:00 la şcoală şi vine seara, după 12 ore, când ar trebui să îşi facă temele pentru a doua zi şi s-o ia de la capăt. Are incluse două ore de balet şi la liceul unde învaţă, iar după cursuri merge să se antreneze alte 5-6 ore zilnic.

"A fost puţin dificil să ţin pasul şi cu şcoala. Sunt un copil modest. Sunt muncitoare, ambiţioasă şi ştiu ce am de făcut în viaţă. Primesc mesaje de la fetiţe care vor să ajungă la performanţa mea şi le spun că fără muncă nu se poate. Ăsta este primul sfat."

Când merge pe stradă, lumea îşi dă seama că e balerină, pentru că baletul i-a îmbunătăţit foarte mult postura.

De la dans şi poante am trecut la invenţii şi univers cu Ionuţ Budişteanu, inventator şi matematician.

Ionuţ Budişteanu  a fost pasionat de calculatoare de la vârsta de 3 ani. La 19 ani, invenţiile sale cucereau deja America. În 2013, revista Time l-a clasat în topul celor mai influenţi 16 tineri din lume, surclasându-i, atât pe fiica lui Barack Obama, cât şi pe Justin Bieber. În 2020, la cei 26 de ani ai săi, Ionuţ Budişteanu este un informatician şi un inventator de excepţie, adevărat ambasador al României în lume.

Ca să ajungem în actualitate, l-am întrebat pe Ionuţ despre cum şi-a petrecut pandemia şi ne-a spus că la acest COVID-19 l-a intrigat faptul că era o creştere exponenţială. "În momentul de faţă, peste 90% dintre oameni sunt purtători asimptomatici."

Ionuţ este un adevărat patriot şi a ales România în ciuda tuturor ispitelor şi burselor oferite. "Şi americanii au problemele lor. Sunt cam universale problemele pentru toţi. Anumite persoane încearcă să le accentueze mai mult în România."

Are întrebări existenţiale Ionuţ, întreabă, cercetează şi crede-n Dumnezeu. "Este infinit Universul în care trăim. Cred că trebuie să existe o explicaţie cu Universul ăsta. Cea mai mare enigmă este să răspundă omul la întrebarea de ce suntem în Universul ăsta?"

Ultima parte a emisiunii a fost despre o România tragi-comică, invitat în studio fiind Claudiu Teohari, care a comentat cazul comunei olteneşti cu primar mort reales în funcţie

"Trebuie să alegem cel mai competent mort. Eu mă gândesc că moartea ar trebui să fie incompatibilă cu funcţia. Există viaţa după moarte? Nu ştiu, dar există funcţie după moarte!"

"Eu recomand tuturor politicienilor: Vrei să te asiguri că ai mari şanse? Mori!"

Am cerut şi părerea unui psihoterapeut - Alexandru Cojocaru - pentru a afla ce e, de fapt, în spatele acestor alegeri ale oamenilor din Deveselu

"Noi avem tendinţa să mergem pe drumul bătut. Dacă oamenii îl ştiau pe primar de mai bine de 12 ani, aşa s-au obişnuit să voteze. Noi ştim pe cine avem de votat, iar eu dacă nu mă prezint acolo, nu dau bine în vatra satului. În spate, au existat şi persoane care aveau interese – vărul primarului, prietenul primarului – ca să urmeze un nou tur de scrutin", a explicat psihoterapeutul.

"În România este o fragmentare extraordinar de mare de clase, de gândire, de interese, de ură. Pe partea de pandemie, COVID este un impact pshihologic major pe partea de anxietate. I-a făcut pe oameni mai speriaţi, mai agresivi. De cele mai multe ori, noi reacţionăm instinctiv. Şi într-o situaţie de criză, dacă nu exista un nivel de educatie înalt, reactia este  una agresivă."

Sunt pături sociale care au zis că focul de la Colectiv era un foc divin şi că aşa trebuia să se întâmple

Vlad Craioveanu; Faptul că l-au votat pe Piedone nu e cea mai mare dovadă că memoria colectivă e scurtă?

Alexandru Cojocaru: Depinde de memoria colectivului că acolo sunt iar nişte lucruri care pe unii ne-au şocat atunci şi a existat un impact foarte mare social, dar există pături sociale care au avut un impact zero, sunt pături sociale care au zis că focul acela era un foc divin şi că aşa trebuia să se întâmple. Au fost persoane care ziceau că oamenii de acolo erau satanişti, nu că mergeau să asculte muzică.

Din nou, există o atât de mare fragmentare a părerilor individuale, încât e extraordinar de greu să tragi o concluzie care să fie corectă.

Pentru un om sărac care a auzit că Piedone a dărâmat trei tonete în Sectorul 4 se pare că e o variantă foarte bună. Contează foarte mult ce a promovat în campania electorală. Dacă pe sărăcia oamenilor, te duceai şi puneai canalizare cum a făcut dl. Vanghelie destul de mult, ar fi avut un impact destul de mare. Conta mai puţin dacă dl. Vanghelie era impecabil sau nu.

Claudiu Teohari: Nu e nepărat vorba de păreri, cred că e vorba de narativ, ceva mai complex decât păreri. Narativul poate să însemne o luptă epică între forţele Binelui şi Răului şi s-ar putea Piedone pentru mulţi oameni să fie un om care a căzut sfâşiat de nişte conflicte mai mari decât noi, a picat victimă. Părerea mea e că e un om bun, de fapt convingerea mea că omul e nevinovat de toate lucrurile astea.

Alexandru Cojocaru: Astfel, luăm în calcul că persoanele care analizează lucrurile astea au o capacitate de judecată foarte ridicată. Sunt oameni în zona de sărăcie şi iau decizii impulsive: ăsta-mi va rezolva problemele, votat!"

Bătălia cu un virus nu e pe bază pe crez

Alexandru Cojocaru: Din punctul meu de vedere în România e o fragmentare extraordinar de mare de clase, de gândire, de frustrări, de răutăţi, de interese. E foarte greu să găseşti un numitor comun. Pe de-o parte ne face spectaculoşi, pentru că e fun să trăieşti în România, pe de altă parte ne face surprinzători de multe ori.

Vlad Craioveanu: Eu speram din tot sufletul că se zice că la catastrofe oamenii devin mai uniţi şi în speranţa mea ziceam că acest Covid ne uneşte pe toţi şi ne respectăm şi să vezi ce bine ne înţelegem după această pandemie, dar nu mi se pare că ar fi avut efectul scontat.

Alexandru Cojocaru: Pe partea de pandemie sunt nişte studii destul de mari pe care le-am citit şi cu care am lucrat. Impactul Covid cred că este cu un impact psihologic major mai degrabă în zona de anxietate şi depresie şi foarte multă lume a resimţit această zonă de izolare. Nu i-a făcut mai buni, i-a făcut mai speriaţi, mai agresivi pentru că prima reacţie când eşti pus în faţa unei situaţii de criză este să fii agresiv, frica naşte agresivitate. Şi atunci o să vrem reacţii ale unor oameni la care nu te aştepţi că reacţioneze foarte urât la o persoană care poartă sau nu poartă mască şi o să apară nişte conflicte. Există o sumedenie de tehnici ca să îi spui unui om care nu poartă mască să îi pui să se gândească de ce n-ar face asta când nu-l doare cu nimic, fără să fii agresiv. Dar pentru asta îţi trebuie un pic de şcoală şi un interes. De cele mai multe ori noi acţionăm instinctiv şi instinctul zice: fight, flight, freeze şi într-o siuaţie de criză dacă nu există un nivel de educaţie foarte înalt, reacţia o să fie destul de primară.

Claudiu Teohari: Tu aveai dreptate că te gândeai că o să ne aducă laolaltă, pentru că părea un duşman comun, dar din păcate este un duşman invizibil şi noi am început să ne luptăm cu ce am perceput ca fiind inamici vizibili: alţi oameni. Nu degeaba o lecţie de bază la dictatori este - când ai probleme porneşti război cu o altă ţară, pentru că nimic nu aduce laolaltă oamenii decât un duşman comun, dar duşmanul acela trebuie să fie clar definit şi să fie exterior societăţii, astfel încât toată societatea să se poată aduna împotriva duşmanului. Din păcate acum duşmanul e între noi şi războiul se poartă în interior şi îl ducem noi între noi.

Alexandru Cojocaru: Bătălia cu un virus nu e pe bază pe crez, nu e un ideal în sine şi mai mult de atât întoarce un om către celălalt. Poţi să ai ghinion, să porţi mască şi să îţi strănute cineva în faţă. Porţi o cutumă cu tine, dacă nu e o societate care să respecte individul, tendinţa o să fie să îl stigmatizezi pe cel care a luat Covid, care, în mod normal, ar avea nevoie de ajutor social.

Vlad Craioveanu: Nu te umanizează deloc să faci asta, ai fi uman în momentul în care ai înţelege trauma prin care trece persoana cu Covid şi să îi arăţi şi nişte empatie eventual.

Claudiu Teohari: Domnul Craioveanu, uman este un termen foarte vag. Ce e omul, domne, dacă nu o maşinărie?!"