Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Bistriţa-Năsăud: Se împrăştie muşuroaiele pentru a scăpa de cârtiţe

Sătenii din Bistriţa-Năsăud respectă cu sfinţenie tradiţiile şi de obiceiurile din perioada Paştelui pentru a fi feriţi tot anul de necazuri şi boli. În această săptămână se curăţă casele, se dau balamalele porţii cu usturoi, se cumpără haine noi pentru marea sărbătoare şi se respectă zilele în care nu se lucrează.

Tradiţia zonei spune că în Vinerea Seacă nu se lucrează câmpul pentru că orice se seamnă nu rodeşte şi că, pentru a scăpa de rele, e bine ca imediat după ce s-a trezit întreaga familie să calce pe ceva de fier, pentru că se consideră că fierul înlătură tot ceea ce este rău.

“În Vinerea Seacă, la Agrieş nucii sunt ameninţaţi cu securea pentru a deveni mai roditori. Se folosesc cuvintele: <dacă nu faci nuci te tai şi pe foc te pui>. La Coşbuc, pasca se face în Vinerea Mare, zi în care nu ai voie să speli, să torci, să coşi sau să semeni, dar este permis frământatul pâinii destinate Paştelui. Pasca este rotundă pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde iar faţa copturii se împodobeşte cu aluat răsucit şi la mijloc se face o cruce. Înainte să bage pasca în cuptor, femeile fac cu lopata pe pereţii acestuia semnul crucii, spunând: Cruce în casă, Cruce în casă, Dumnezeu cu noi la masă, Maica Precesta la fereastră”, a povestit, pentru MEDIAFAX, etnologul Maximilian Menuţ.

La Sângeorz-Băi, bărbatului îi revine sarcina sacrificării mielului care constituie unul dintre elementele necesare preparării mâncărurilor pentru marea sărbătoare, iar la Chiuza, în Vinerea Seacă se poate lucra la împrăştiatul muşuroaielor de cârtiţe şi furnici de pe păşuni, oamenii având convingerea că împrăştiate acum, ele vor seca.

“În această zi femeilor le era interzis să se pieptene şi se recomandă să şteargă ochii cu hainele preotului, pentru a nu te durea ochii şi avea vedere bună” mai povesteşte Maximilian Menuţ.

În Sâmbăta Mare, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă cu haine curate, se închină şi se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit. În majoritatea satelor din Bistriţa-Năsăud în această zi se fac în cuptor pâinea, pasca, se vopsec ouăle şi se pregăteşte friptura pentru masa de duminică.

“S-a păstrat şi obiceiul ca firimiturile din pască să se arunce printre găini pentru sufletele morţilor şi pentru păsările cerului, dar şi pentru rodnicia casei. Tot ca o superstiţie, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează. În noaptea de sâmbătă, după ce toate pregătirile s-au încheiat, după cântatul cocoşilor de la miezul nopţii, oamenii se pregătesc să meargă la biserică îşi iau haine noi şi curate, acasă rămân numai neputincioşi. Din anafura de Paşte se pune în sarea vitelor, se dă câinelui să nu turbeze şi există tradiţia că dacă un şoarece ar mânca din această anafura s-ar face liliac”, adaugè etnologul Maximilian Menuţ.

La Ciceu-Mihăieşti, înainte de a pleca la slujba de Înviere, gospodinele schimbă ştergarele cu unele albe, toată familia se spală pe faţă cu apa dintr-un lighean în care a fost pus un ou roşu şi-un bănuţ de argint să fie sănătoşi ca oul şi curaţi ca argintul.

Întreaga familie se îndreaptă spre biserică, bărbatul ia coşul cu produsele care urmează să fie sfinţite de către preoţi. La întoarcere, toţi membrii se aşază la prima masă festivă de Paşti, care este deschisă de cel mai vârstnic bărbat din familie care împarte pasca sfinţită. Pasca este frântă cu mâna şi împărţită la toţi cei din casă.

“Fiecare membru al familiei trebuie să mănânce mai întâi un ou sfinţit, după care gustă din toate celelalte bucate aduse de la biserică şi abia apoi se va putea mânca din celelalte feluri de bucate aşezate pe masa festivă”, afirmă etnologul.

În ziua de Paşte, după ce s-au trezit, copiii se spală cu apă rece într-un lighean unde mama aşează un ou roşu şi o monedă de metal şi apoi se îmbracă cu haine noi. Primesc apoi de la părinţi “Paştele”, care constă în pâinea sfinţită adusă de la biserică şi, cu trăistuţa de gât, pornesc pe la vecinii şi rudele spunând “Hristos a înviat!”, iar gazda dă fiecărui copil câte un nou roşu.