Tribunalul Bucureşti: Notorietatea negativă a lui Vîntu, în lipsa condamnării definitive, nu-l poate priva de libertate

Tribunalul Bucureşti a decis, în 16 iunie, judecarea în stare de libertate a lui Sorin Ovidiu Vîntu în procesul de şantajare a managerului Sebastian Ghiţă, hotărârea fiind definitivă. În aceeaşi zi, Vîntu şi complicele său, Ion Ilie Cezar, au părăsit arestul preventiv.

"Raportând dispoziţiile legale ce reglementează măsurile preventive la cazul în speţă Tribunalul apreciază în majoritate ca garanţiile oferite de disp. art.160/2 alin.3 Cod pr.pen., sunt suficiente pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal iar privarea de libertate a celor doi inculpaţi, în continuare, nu numai că nu se mai justifică dar, este şi excesivă. Măsura arestării preventive la acest moment procesual apare ca fiind excesivă şi din perspectiva criteriilor ce se au în vedere, potrivit art.136 alin.8 Cod pr.pen., la alegerea măsurilor preventive", arată tribunalul Bucureşti, în motivarea deciziei din 16 iunie.

Instanţa arată că Ion Ilie Cezar nu este cunoscut ca având antecedente penale, desfăşura activităţi licite la momentul săvârşirii presupusei infracţiuni şi este absolvent de studii superioare.

În ceea ce-l priveşte pe Sorin Ovidiu Vîntu, "cu o stare de sănătate evident deteriorată, caracterizată inclusiv prin lipsă de mobilitate - imobilizat într-un scaun rulant -", instanţa a constatat că aceste probleme medicale îl pun pe acesta "în situaţii ce presupun un efort suplimentar considerabil pentru a se adapta la condiţiile de deţinere".

"Astfel, prin menţinerea acestuia într-o stare de detenţie provizorie se încalcă, în lipsa unor probe certe ale periclitării ordinii publice în cazul lăsării sale în libertate, dispoziţiile art.3 din CEDO dar şi art.5/1 din Codul de procedură penală. Se apreciază de asemenea, că notorietatea negativă a inculpatului VSO, în lipsa unor condamnări definitive a acestuia pentru faptele imputate nu-l poate priva de dreptul legitim statuat atât în legislaţia naţională art.5, art.136 Cod pr.pen., precum şi art.5 din CEDO, de a fi liberat provizoriu în cursul procesului penal", se mai arată în motivarea instanţei.

În condiţiile în care probatoriul apreciat ca fiind concludent de către organele de anchetă a fost deja administrat, în cauză fiind întocmit inclusiv actul de inculpare şi mai mult instanţa fondului a audiat părţile respectiv partea vătămată şi cei doi inculpaţi, nu se mai poate invoca necesitatea asigurării participării părţilor la judecată în vederea derulării judecării cauzei în condiţii de celeritate, mai arată Tribunalul Bucureşti.

"În cauză nu s-au evidenţiat nici date care să justifice menţinerea măsurii excepţionale a arestului preventiv din perspectiva pericolului de sustragere a celor doi inculpaţi de la judecată, executarea pedepsei etc. întrucât în opinia Tribunalului acest pericol este infirmat atât de limitele pedepselor pe care cei doi inculpaţi le riscă dar şi de inconsistenţa probatoriului administrat până la acest moment procesual. De aceeaşi prezumţie de nevinovăţie beneficiază inculpatul SOVşi în ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, pentru care este cercetat într-un alt dosar penal, astfel încât invocarea acestui aspect în susţinerea unei soluţii de respingere a cererii de liberare provizorie a acestuia - ca urmare a perseverenţei sale infracţionale - nu este justificată", potrivit motivării instanţei.

Decizia de eliberare a lui Vîntu şi Cezar a fost luată de doi dintre cei trei judecători din complet.

Cel de-al treilea a apreciat că este necesar să se menţină măsura arestului preventiv, având în vedere că "interesul public ar fi grav lezat dacă inculpaţii ar fi puşi în libertate, mai ales înainte de finalizarea cercetării judecătoreşti, fiind necesară asigurarea bunei administrări a probatoriului, văzând şi conţinutul concret al activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi".

"De altfel, inculpatul SOV se afla sub puterea unei măsuri preventive, aceea a obligării de a nu părăsi ţara, la momentul la care a săvârşit presupusa infracţiune de şantaj", se mai arată n opinia separată.