Tribunalul Bucureşti respinge susţinerea apărării privind nelegalitatea interceptării lui Vîntu

Avocaţii lui Sorin Ovidiu Vîntu au susţinut, în faţa instanţei, că omul de afaceri a fost interceptat ilegal, iar informaţiile deţinute sunt clasificate.

VEZI AICI MOTIVAREA DECIZIEI DE ARESTARE A LUI VÎNTU

"În ceea ce priveşte critica apărării privind pretinsa nelegalitate a interceptărilor telefonice efectuate înainte de începerea urmăririi penale ca urmare a lipsei unei autorizaţii de interceptare emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul o constată de asemenea neîntemeiată pentru următoarele motive: apărarea se află în eroare în ceea ce priveşte natura juridică a datelor ce au stat la baza sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală", explică în motivarea deciziei sale judecătorul, care a decis arestarea preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Astfel, tribunalul indică faptul că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat prin adresa din 24 noiembrie 2009 a Serviciului Român de Informaţii (SRI) privind informaţiile obţinute de această instituţie "prin valorificarea a două mandate emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza Legii 51/1991 (n.r. - Legea siguranţei naţionale".

"Nu există temei legal pentru ataşarea faptică a acestor mandate la dosarul de urmărire penală având în vedere că aceste acte au fost emise în cadrul unei alte lucrări şi evident pot privi alte informaţii, clasificate. Nu suntem de altfel în procedura prevăzută de articolul 91 Cpp (referitor la condiţiile şi cazurile de interceptare a comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare-n.r.), pentru ca aprecia necesar a ataşa la dosarul cauzei actele de procedură la care face referire apărarea", motivează judecătorul.

Mai mult, judecătorul afirmă că datele furnizate în temeiul articolul 11, litera d, din Legea 51/1991 privind siguranţa naţională pot "fără îndoială constitui temeiul sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală, exigenţele dispoziţiilor Codului de procedură penală privind probatoriul ce poate sta la baza unei măsuri de arestare preventivă sau, eventual, condamnări cerând ca aceste date, ce intră în categoria actelor premergătoare, să se coroboreze cu alte mijloace de probă, obţinute în condiţiile Titlului III din Codul de procedură penală".

Articolul invocat prevede că informaţii din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate "organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni".

"Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale", mai prevede articolul.

Astfel, tribunalul a respins şi a doua obiecţie a apărării cu privire la posibilitatea autorizării interceptărilor telefonice în cazul articolului 264 Cod penal (această critică se referă la interceptările efectuate după începerea urmăririi penale), întrucât în cazul acestei infracţiuni sunt incidente dispoziţiile articolului 91 indice 1, alineatul 2, tezele finale - "infracţiuni grave sau infracţiuni care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică".

Analizând materialul probator existent până la acest moment Tribunalul constată că există indicii temeinice şi concludente ce conturează faptul că Sorin Ovidiu Vîntu, împreună cu aghiotantul său, Alexandru Stoian, şi Octavian Ţurcanu, au zădărnicit punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare definitivă la 15 ani de detenţie a lui Nicolae Popa, fost preşedinte al Gelsor, găsit vinovat pentru păgubirea a 300.000 de investitori ai FNI.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că în cadrul interceptării lui Vîntu într-un caz de siguranţă naţională, dar care nu are legătură cu senatorul Cătălin Voicu, a ieşit informaţia privind suma de 200.000 de euro pe care urma să-i dea omul de afaceri.

SRI apreciind că este o informaţie care intră în sfera penalului, a transmis Parchetului datele obţinute în urma interceptărilor.

În urma informării SRI şi stabilirii faptului că Sorin Ovidiu Vîntu discuta cu urmăritul internaţional Nicolae Popa, căruia urma să-i remită suma de 200.000 de euro, Parchetul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie s-a sezizat în 27 noiembrie 2009 cu privire la indiciile de comitere a infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de articolul 264 din Codul penal.

Concret, Parchetul s-a sesizat în sensul că Nicolae Popa, care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, a fost ajutat pentru a fi zădărnicită executarea pedepsei, se arată în referatul de propunere de arestare preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Din procesul-verbal întocmit la data de 2 decembrie 2009, se constată "indicii temeinice că Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan săvârşesc infracţiunea de favorizarea infractorului, în sensul că ajută un infractor, respectiv pe condamnatul Nicolae Popa să se sustragă de la executarea pedepsei definitive de 15 ani închisoare", fapte conturate după analizarea unor comunicaţii şi imagini toate în legătură cu cei trei, spun anchetatorii.

Astfel s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de Vîntu, Ţurcan şi Stoian. Parchetul a stabilit că Vîntu a trimis sume de bani condamnatului Nicolae Popa, pentru ca acesta să se sustragă de la executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată printr-o sentinţă penală, dosar în care la data de 23 iulie 2009 a fost emis un mandat european de arestare.

Urmărirea penală a stabilit că transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor lui Vîntu, prin transfer bancar, dintr-un cont deschis la o bancă cu sediul în Nicosia, Cipru, în contul unei societăţi comerciale înregistrate în Indonezia la care condamnatul Popa avea acces, cu ajutorul învinuitul Ţurcan sau în numerar, cu sprijinul lui Stoian, mai spun procurorii în documentul citat.

Vîntu, Stoian şi Ţurcan au fost arestaţi în 10 septembrie, contestaţia lor faţă de această măsură urmând a se judeca miercuri, de către Curtea de Apel Bucureşti.