Video Turtele de Crăciun, o tradiţie veche de sute de ani care se mai păstrează încă în comunităţi din Moldova

Tradiţia turtelor de Crăciun este păstrată din generaţie în generaţie în satul Odaia Manolache, din judeţul Galaţi. Gospodinele fac turtele cu câteva zile înainte de Crăciun, dar pregătirile încep cu zile de post şi cu o curăţenie generală în casă.

Apoi, pentru a realiza scutecele Domnului, femeile din Odaia Manolache respectă reţelele moştenite de la bunici.

„Casa trebuie să fie curată şi îngrijită, trebuie să ţinem câteva zile de post şi candela din cameră trebuie să fie aprinsă. Pentru a face turte, este nevoie de un kilogram de făină, un strop de sare, apă călduţă şi apoi se trece la frământat. Se pune şi un pic ulei, să mi se întindă aluatul şi frământ foarte bine. Secretul acestor scutece constă în frământatul lor, care trebuie să fie de lungă durată, frământăm foarte, foarte bine ca să se omogenizeze foarte bine şi să se întindă”, a spus una dintre femeile care duce mai departe această tradiţie.

În satul Odaia Manolache, gospodinele prepară turtele exact aşa cum se făceau în urmă cu sute de ani.

„Turtele se întind pe o pernă curată, învelită într-o pânză albă. Perna fiind puţin bombată, întind aluatul până la refuz. Ea se înmoaie şi se întinde foarte bine, cât e mărimea pernei, să fie subţire ca foaia de hârtie. După ce s-a întins bine, turta se împarte în patru, se taie în semnul crucii şi se bagă la cuptor. După ce sunt gata, turtele se duc la uscat, într-un loc ferit de umezeală, ca să nu prindă mucegai. După ce au stat câteva ore la uscat, umplem turtele. Pregătim mai întâi un sirop din zahar, arome şi coaja rasă de lamâie. Turtele sunt bune dacă au miere de albine, miez de nucă, lămâie, rahat şi halva. Eu am învăţat de la mama mea să pun şi halva. Acum lumea nu prea mai pune halva, dar eu în memoria mamei mele respect reţeta aşa cum am moştenit o de la ea", a explicat Ecaterina Hulea.

Pentru femeile din satul Odaia Manolache nu există Crăciun fără turte.

„Am învăţat să fac turte de la mama mea, de mic copil. Respectăm cu sfinţenie această tradiţie, este o bucurie pentru noi. Dacă nu fac turte, nu zic că vine Crăciunul”, a spus, pentru MEDIAFAX, Vasilica Atanasiu.

Turtele făcute de gospodinele din Galaţi sunt împărţite prin sat în ziua de Ajun, dar mai nou ajung şi la mii de kilometri distanţă, fiind trimise la rudele plecate în străinătate.

„Turtele le împărţim în ziua de Ajun. Înainte de asta, mergem la cimitir cu tămâie, apoi venim acasă şi plecăm prin sat ca să le împărţim nepoţilor, vecinilor, finilor. Copiii noştri nu mai respectă tradiţia, sunt plecaţi în străinătate. Dar noi avem grijă să le trimitem pachete cu de toate”, a povestit Georgeta Tărăbană.

Gospodinele care fac turte regretă faptul că tinerii nu mai respectă tradiţiile şi că sărbătoarea Crăciunului şi-a pierdut din strălucire.

„În prima zi de Crăciun mergem la biserică dimineaţă, apoi venim acasă şi stăm la masă cu familia. A doua zi mergem la naşi. Când eram tineri în prima zi de Crăciun era horă în sat, era bal, ne duceam cu fraţii, cu naşii şi ne distram. Multe obiceiuri frumoase, aşteptăm Crăciunul cu toată inima. Acum tineretul nu mai respectă aceste obiceiuri”, îşi aminteşte Aurica Andone.

Turtele mai sunt numite „scutecele lui Iisus” deoarece se mânăncă din Ajunul Crăciunului, în momentul în care creştinii aşteaptă marea sărbătoare a naşterii Domnului. Foile turtelor sunt fragile şi se întind cu atenţie, întocmai ca scutecele în care a fost învelit Domnul Iisus Hristos.