Un alt caz Nica, reeditat la Slatina

În dimineaţa de 23 aprilie 1997, pe strada Eliade Rădulescu din Capitală a fost găsit cadavrul lui Constantin Nica (52 ani). Bărbatul era îmbrăcat doar cu pantaloni de pijama şi avea o perfuzie la mîna stîngă. Sub el se găsea o pungă de plastic, în care se aflau cartea sa de muncă, buletinul şi o foaie de observaţie medicală de la Spitalul Sf. Pantelimon.

Joi, 22 ianuarie 2008, familia lui Mihai Constantinescu, în vârstă de 62 de ani, a chemat ambulanţa. Bărbatul a fost dus din Drăgăneşti-Olt la Slatina, unde a fost plimbat între două spitale, motivele invocate fiind absenţa asigurării medicale. După primirea actului, intervenţia medicilor a fost inutilă, pacientul decedând.

Ministerul Sănătăţii anunţă că dosarul va fi trimis Parchetului.

Cazul pacientului Mihai Constantinescu este similar celui al lui Constantin Nica din 1997, soldat doar cu condamnarea la cinci ani de detenţie a asistentei medicale - studentă la Medicină.

În urma cercetărilor de atunci ale Poliţiei şi Parchetului s-a stabilit că, în noaptea de 22/23 aprilie 1997, la ora 00.55, a fost solicitat Serviciul de Ambulanţă Bucureşti, de către Camera de Gardă a Spitalului "Sf. Pantelimon", pentru transferul bolnavului Nica Constantin, cu diagnosticul TBC pulmonar, la Spitalul "Victor Babeş".

La Camera de Gardă a Spitalului "Victor Babeş", bolnavul a fost consultat, iar în urma consultului a fost refuzat şi îndrumat la Spitalul TBC "Sf. Ecaterina", pe motiv că aparţine teritorial de această unitate medicală.

Medicul de gardă de la Spitalul "Sf. Ecaterina" a refuzat, de asemenea, internarea bolnavului şi l-a trimis, cu aceeaşi autosanitară, la Spitalul TBC Tunari, unde medicul de gardă a refuzat internarea bolnavului, deşi asistenta Mariana Zuică, de pe ambulanţă, a solicitat cu insistenţă acest lucru.

Zuică a informat de două ori medicul coordonator din dispeceratul Serviciului de Ambulanţă despre starea gravă a bolnavului şi refuzul medicului de a-l interna. Medicul din Dispecerat a comunicat asistentei să lase bolnavul la Camera de Gardă a Spitalului TBC Tunari.

După două ore de plimbare a bolnavului de la un spital la altul, asistenta Zuică a luat din nou legătura, prin staţie, cu dispeceratul Salvării şi a cerut să i se comunice ce are de făcut. Potrivit declaraţiei operatoarei de serviciu din acea seară, Gabriela Radu, deoarece medicul coordonator, doctorul Lucian Bratu, "dormea în unitate", ea a luat legătura cu medicul de gardă de la Spitalul Sf. Pantelimon, care i-a răspuns că Nica este "un boschetar cu buletin" şi cei de pe salvare ar trebui să se uite în actele lui şi să-l ducă acasă.

Fără să ştie că adresa din buletinul lui Nica nu mai este valabilă (pentru că îi fusese demolată casa, el locuind pe strada Lunca Florilor), asistenta şi şoferul l-au dus pe strada Eliade Rădulescu unde, conform actelor, trebuia să locuiască bolnavul. La adresa respectivă, în schimb, se afla sediul firmei Cico.

La acel moment, Nica se afla în stare de semiconştienţă şi nu putea să meargă singur. Asistenta, ajutată de şofer, l-a scos pe pacient din maşină şi l-a sprijinit de gard, punând lîngă el punga cu acte, după care l-a abandonat.

Potrivit regulamentului Salvării, asistenta medicală era obligată să aibă consimţământul scris al unui membru al familiei sau al unui vecin, pentru a pleca fără pacient.

Iniţial, INML a susţinut faptul că Nica a decedat din cauza frigului, după care a comunicat că pacientul a murit de TBC, ca în final să transmită Parchetului că factorii de mediu (mizerie fiziologică) au provocat sucombarea bolnavului, care era neîngrijit şi suferind de mai multe boli.

Comisia de Jurisdicţie Disciplinară a Colegiului Medicilor din Bucureşti, în urma verificărilor, a comunicat faptul că Nica Constantin a murit după abandonarea sa de către un echipaj al Salvării, şi nu din cauza pleureziei.

Comisia preciza că diagnosticul de deces al bolnavului a fost "insuficienţa cardio-respiratorie acută prin refrigerare". Starea bolnavului Nica nu poate fi caracterizată drept urgenţă medicală, concluzie la care contribuie decisiv normalitatea rezultatelor examenelor paraclinice efectuate de către medicul rezident din Spitalul Sf. Pantelimon, se mai preciza în comunicat.

Mariana Zuică a fost arestată, la 24 aprilie 1997, sub acuzaţia de ucidere din culpă, după care i-a fost schimbată încadrarea faptei în omor. Şoferul Marin Niţă a fost arestat şi el, la 29 aprilie 1997, sub acuzaţia de coautorat la infracţiunea de omor. După patru luni de arest, instanţa a dispus cercetarea celor doi în stare de libertate.

Iniţial, Tribunalul Bucureşti o condamnase, în 1998, pe asistentă la trei ani de închisoare cu suspendare, iar pe şofer la trei luni de închisoare, perioadă pe care a executat-o cînd a fost arestat de procurori.

Procurorii au făcut apel împotriva acestei decizii, considerând că pedepsele sînt prea mici. La 30 iunie 1999, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât condamnarea la câte cinci ani a lui Zuică şi Niţă, instanţa apreciind că cei doi se fac vinovaţi de omor, schimbând hotărârea Tribunalului Capitalei care stabilise că fapta comisă de asistenta medicală se încadrează la infracţiunea de "ucidere din culpă", iar fapta şoferului la "punerea în pericol a unei persoane în neputinţă de a se îngriji".

Şi această decizie a fost contestată, Curtea Supremă de Justiţie hotărând, la 10 ianuarie 2001, restituirea dosarului la Tribunalul Bucureşti pentru completare, întrucît actele medicale de constatare a decesului lui Constantin Nica nu lămureau dacă moartea acestuia a fost sau nu violentă.

"Este necesar ca şi Comisia superioară medico-legală să precizeze felul morţii şi rolul pe care l-au avut factorii de mediu în provocarea decesului. Potrivit Ordonanţei de Guvern 1/2000 privind activitatea instituţiilor medico-legale, în momentul în care actele medicale sunt contradictorii, este necesară o analiză a comisiei superioare de medicină legală", au spus în faţa instanţei avocaţii celor doi inculpaţi.

Asistenta medicală a fost condamnată definitiv, în octombrie 2003 de instanţa supremă, la cinci ani de închisoare, iar şoferul ambulanţei care a ajutat-o să transporte bolnavul a fost achitat.

În 23 septembrie 2003, în pledoaria finală, avocatul Viorel Spânu a susţinut în faţa instanţei Curţii Supreme de Justiţie că şoferul Marian Niţă nu are nici o responsabilitate în ceea ce priveşte conduita medicală la care se referă rapoartele medico-legale asupra morţii lui Constantin Nica.

În decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti hotărâse condamnarea Marianei Zuică, fost asistent medical la Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, la şapte ani de închisoare, pentru omor. Pedeapsa era cu doi ani mai mare decît cea dată anterior, de Tribunalul Bucureşti.

În cazul şoferului ambulanţei, Marian Niţă, instanţa Curţii de Apel a decis schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji în cea de tentativă de omor, condamnându-l la trei ani de detenţie. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti a fost atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie.

În perioada în care acest caz era judecat de Curtea Supremă de Justiţie, procurorii bucureşteni au redeschis dosarul celor cinci medici care au fost de gardă în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1997, când a fost lăsat în stradă bolnavul Constantin Nica.

Ulterior, Parchetul Tribunalului Bucureşti a dat soluţie de scoatere de sub urmărire penală a celor cinci medici de gardă de la Dispeceratul Serviciului Ambulanţă şi cei de la spitalele Victor Babeş, Sf. Ecatrina, Sf. Pantelimon şi Tunari.

Material realizat de Lucia Efrim, eveniment@mediafax.ro.

Citeşte şi:

Un bolnav a murit după ce a fost pasat de la un spital la altul