Un expert de la Harvard vorbeşte despre cel mai rău lucru legat de rezoluţiile de Anul Nou. Cum putem depăşi "imunitatea noastră la schimbare"

"Oamenii au o noţiune foarte greşită că te poţi schimba de fapt rapid. Pur şi simplu nu este adevărat", spune Lahey. "Chiar trebuie să vă acordaţi mai mult spaţiu".

În ochii lui Lahey, cel mai rău lucru în legătură cu rezoluţiile de Anul Nou nu este faptul că "eşuăm" să le îndeplinim. Tragedia, spune ea, este că prea des ne criticăm pe noi înşine atunci când nu reuşim, în ciuda deceniilor de cercetări care dovedesc cât de rezistenţi suntem la schimbare, relatează CNBC.

"Oamenii se gândesc <Dacă intenţionez cu adevărat să realizez acest obiectiv şi nu pot, sunt un ratat. E ceva în neregulă cu mine>", spune ea. "Cred că este doar o pierdere profundă de energie umană".

"O mare parte din acest lucru are legătură cu faptul că oamenii nu recunosc şi nu respectă suficient faptul că există forţe puternice în joc care acţionează la nivel inconştient şi care ne fac să ne fie greu să ne schimbăm", continuă Lahey. "Nu este nimic ruşinos în asta".

Totuşi, nimic din toate acestea nu înseamnă că schimbarea este imposibilă. Anumite rezoluţii de Anul Nou ar putea fi uşor de respectat, subliniază Lahey. De exemplu, dacă cineva care nu s-a gândit niciodată la ceea ce a mâncat sau la cât de mult a făcut exerciţii fizice constată că metabolismul său încetineşte odată cu vârsta, ar putea să nu fie dificil să înceapă să facă alegeri mai sănătoase.

Problemele apar atunci când există un sistem de convingeri subiacente pe care nu îl vedem şi care ne împiedică de fapt să ne îndeplinim obiectivul.

Cu zeci de ani de cercetări care să o susţină, Lahey a dezvoltat o întreagă foaie de parcurs despre cum să identificăm, şi să depăşim, "imunitatea noastră la schimbare".

Înfrângerea rezistenţei noastre la schimbare

Lahey a explicat recent cum arată acest lucru în practică într-un episod recent al podcastului autorului de bestseller Brené Brown - şi este un exemplu ilustrativ al învăţăturilor lui Lahey în acţiune.

Procesul are patru paşi principali. În primul rând, trebuie să vă identificaţi obiectivul real de îmbunătăţire şi ce ar trebui să faceţi diferit pentru a-l atinge.

Obiectivul lui Brown părea simplu: Ea dorea să fie mai disciplinată în programarea unor întâlniri regulate cu echipa sa, pe care le-a numit "esenţiale pentru misiune".

În continuare, spune Lahey, trebuie să vă uitaţi la comportamentele actuale care ar putea fi contrare obiectivului dumneavoastră.

Aici, Brown avea o întreagă serie de exemple: Ea a anulat şi reprogramat întâlniri prea des; s-a retras de la întâlniri în ultimul moment.

"Dar lucrul care i-a atras cu adevărat atenţia a fost când a spus: "Spun în mod constant da întâlnirilor unice", ceea ce contribuia la sentimentul lui Brown că întâlnirile erau o pierdere de timp.

Acest tip de intuiţie este esenţial, subliniază Lahey, deoarece în acest punct al foii de parcurs oamenii cred de obicei că văd care este problema, doar pentru a se trezi că abordează o fărâmă din adevărata problemă în cauză.

"Ei abordează schimbarea comportamentului la acest nivel foarte concret, direct", spune ea. "Ceea ce spune munca mea este că, dacă poţi face schimbarea în acest fel, ar trebui să faci asta... dar pentru mulţi oameni, asta nu funcţionează, deoarece comportamentul serveşte de fapt unui obiectiv concurent foarte important pe care îl au."

Asta ne conduce la pasul trei: identificarea angajamentelor concurente ascunse.

"Ceea ce Brené a ajuns să descopere în pasul trei a fost, practic, că are o parte din ea însăşi care este foarte legată de dorinţa de a menţine un fel de vigilenţă în ceea ce priveşte păstrarea timpului de creaţie", spune Lahey.

În acest punct din foaia de parcurs, oamenii pot identifica o presupunere de bază mult mai mare despre cum funcţionează lumea, care a fost de fapt motorul rezistenţei lor la schimbare tot timpul.

În cazul lui Brown, a fost vorba de presupunerea că şedinţele sunt banale şi absorbante pentru creativitate. Ea nu voia să se lase târâtă de detalii, şi, astfel, a renunţat la şedinţe ca o modalitate de a-şi păstra timpul creativ, pe care îl considera mai important. 

Învăţarea presupunerilor noastre

Lahey spune că atunci când îi ghidează pe oameni prin propria lor foaie de parcurs "Imunitatea la schimbare", ultima coloană nu are "aproape niciodată" nicio legătură cu prima coloană.

Ca exemplu, ea citează o mamă a cărei primă coloană spunea că vrea să facă mai multe exerciţii fizice, în timp ce a patra coloană se referea la sentimentul de vinovăţie pe care îl simţea de fiecare dată când îşi părăsea copiii.

Deprinderea acestor tipuri de presupuneri nu se va întâmpla neapărat peste noapte, spune Lahey, dar este posibil să începi să îţi schimbi mentalitatea prin crearea unui "test valid al convingerilor tale".

"Pentru mine, marele dar al acestei activităţi este de a oferi posibilitatea ca oamenii să se simtă mai puţin ruşinaţi, şi, în cele din urmă, să se elibereze de ruşinea pe care o simt din cauză că nu au reuşit să facă schimbări, pentru că au folosit modelul greşit, instrumentul greşit", spune ea. 

"Există atât de multe lucruri comune pentru că, în mod fundamental, suntem oameni", adaugă ea. "Suntem cu toţii în această mare barcă împreună".