Un pădurar condamnat definitiv pentru tăiere ilegală şi furt de arbori este angajat în continuare la Direcţia Silvică

Condamnat definitiv de Curtea de Apel Iaşi la un an de închisoare cu suspendare pentru tăiere ilegală şi furt de arbori, pădurarul Cantonului Silvic Fâstâci, Valeriu Ciobanu, îşi desfăşoară în continuare activitatea pe acelaşi post, fără ca împotriva sa să fie luată vreo măsură disciplinară.

Conducerea Direcţiei Silvice Vaslui susţine că nu recurge la desfacerea contractului de muncă pe motiv că pădurarul ar putea da în judecată instituţia pentru abuz şi, odată ce ar câştiga procesul, ar obliga-o să-l reangajeze.

„În hotărârea dată de Judecătoria Vaslui şi menţinută de Curtea de Apel Iaşi nu se face niciun fel de referire dacă Valeriu Ciobanu poate sau nu să mai desfăşoare activitatea de pădurar. Noi nu riscăm să-i desfacem contractul de muncă pentru că am putea fi daţi în judecată pentru abuz şi apoi obligaţi de instanţă să-l reangajăm. Spun asta pentru că am mai avut o situaţie similară în cadrul Ocolului Silvic Epureni când, tot aşa, un angajat a câştigat în instanţă şi a trebuit să-l reangajăm”, a declarat pentru corespondentul MEDIAFAX directorul Direcţiei Silvice Vaslui, Dumitru Popoiu.

Avocat trimis în judecată pentru incitare la ură, violenţă sau discriminare

Trei cetățeni nepalezi repatriați din România sub escortă

Potrivit sentinţei definitive a Curţii de Apel Iaşi, Valeriu Ciobanu, alături de alte două persoane, au tăiat ilegal şi au furat dintr-o pădure particulară şase stejari, pe care apoi i-au transportat la locuinţa unuia dintre ei. Furtul a avut loc în primăvara anului 2007, atunci când Valeriu Ciobanu era liber profesionist, el fiind angajat în 2008 ca pădurar la Fâstâci, în comuna unde socrul său a ieşit primar în luna iunie a acelui an.

În ianuarie 2012, Valeriu Ciobanu este condamnat de Judecătoria Vaslui la un an de închisoare cu suspendare pentru tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori. Pădurarul de la Fâstăci a făcut recurs împotriva sentinţei instanţei vasluiene, fiind respins de Curtea de Apel Iaşi.