Un preot nevăzător din Mehedinţi tipăreşte cărţi religioase şi calendare creştine în Braille

Aproximativ o sută de calendare creştin-ortodoxe pentru anul 2020 au fost tipărite în alfabetul Braille la centrul din Drobeta-Turnu Severin. Acestea sunt pregătite pentru a fi trimise nevăzătorilor din toată ţara.

Toate au trecut prin mâna preotului George Radu Trăilescu, şi el nevăzător.

„Părintele Trăilescu a fost hirotonit de Preasfinţitul Nicodim cu acest scop, ca să aibă grijă de comunitatea de nevăzători, el lucrând ca şi coordonator în cadrul sectorului social al Episcopiei Severinului şi Strehaiei. Şi el, având această deficienţă de vedere, coordonează acest centru din Drobeta-Turnu Severin. Aşa cum avem un alt părinte care cunoaşte limbajul mimico-gestual şi lucrează cu persoanele cu deficienţe de auz, şi cum avem preoţi cam în toate instituţiile bugetare, spitale, penitenciare, în aşa fel încât să existe viaţă spirituală şi pentru cei care se află în situaţii deosebite”, a declarat, pentru MEDIAFAX, preotul Cosmin Eschimie Necşoiu, consilier social-media în cadrul Episcopiei Severinului şi Strehaiei.

Centrul a fost înfiinţat în cadrul unui proiect al Episcopiei Severinului şi Strehaiei în colaborare cu Asociaţia Nevăzătorilor, filiala Dolj-Mehedinţi, şi a obţinut o finaţare de peste 20 de mii de dolari de la Ambasada SUA în România.

Preotul George Radu Trăilescu coordonează activitatea Centrului din 2010. Tot de atunci, cu ajutorul unei imprimante speciale a început să tipărească texte ecumenice, cărţi şi calendarul creştin-ortodox în alfabetul special pentru nevăzători. În activitatea sa la centru, părintele este ajutat de soţia lui.

„Prin acest proiect s-a putut achiziţiona o imprimantă Braille, un calculator şi alte câteva lucruri, câteva programe care să-i ajute pe nevăzători. Din 2010 am început această activitate, sub binecuvântarea părintelui Nicodim, de editare de cărţi în Braille, cu caracter religios. Cărţi pentru nevăzători au mai existat şi există în ţară, dar cărţi cu caracter religios n-au mai existat. (...) Din partea Bisericii a existat o singură carte de rugăciune apărută prin anii ’80 sau ’90. (...) Calendarul ortodox e diferit faţă de cel obişnuit. E mult mai mare, litera este mult mai mare, o lună se întinde pe 5-6 pagini şi am folosit câteva artificii, să le zic aşa, pentru a edita calendarul ca să le fie nevăzătorilor accesibil. De exemplu, în dreptul sărbătorilor care sunt notate cu <cruce roşie> sau <cruce neagră> am pus abrevierea <CR> sau <CN> pentru a înţelege când e <cruce roşie>, când e <cruce neagră>”, a declarat, pentru MEDIAFAX, preotul George Radu Trăilescu.

Părintele Trăilescu s-a născut cu o boală care i-a afectat vederea. Când era copil a fost operat, însă fără succes. A urmat cursurile unei şcoli speciale pentru persoane cu deficienţe de vedere din Cluj, apoi s-a pregătit pentru a fi asistent medical, dar a urmat şi Facultatea de Teologie din Cluj şi a decis să îmbrace haina preoţească.

În 2004 s-a întors acasă, la Severin, şi a început să lucreze ca asistent social în cadrul Episcopiei Severinului şi Sterhaiei.

„Din ’89, odată cu Revoluţia, l-am găsit pe Dumnezeu, am găsit Biserica şi a început acest dor, această căutare de Dumnezeu. (...) Persoanele cu deficienţe au un acces mai greu la preoţie. Depinde de episcop dacă doreşte să hirotonească pe persoana respectivă. E un citat pe care-l am la inimă, al Sfântului Apostol Pavel, din <Faptele Apostolilor>, care la rândul său amintea un cuvânt al Domnului Isus Hristos, şi anume că <mai fericit este a da, decât a lua>. Cred că am îmbogăţit mult mai mult activitatea nevăzătorilor, putând să-i ajut şi prin spovedaniile pe care pot să le fac, cu rugăciunile pe care pot să le fac pentru ei şi cu slujirea la altar pe care pot să o fac şi pentru ei, cu pomenirea pe care o fac şi pentru persoanele nevăzătoare”, a mai spus preotul.

În 2015, printr-un alt proiect, la Centru a mai fost cumpărată o imprimantă Braille şi a fost înfiinţat un atelier unde lucrează două femei nevăzătoare care fac cutii speciale pentru lumânări.

Pe lângă activitatea de la centru, părintele Trăilescu slujeşte şi în biserică.

„Din activitatea aceasta pastorală, mi-am dat seama că este foarte greu să-i influenţezi pe oameni spre bine. Le adresezi oamenilor, de foarte multe ori, sfaturi şi încerci, de multe ori, să le fii model, dar poate cel mai dureros lucru pentru preot e să vezi că omul nu se schimbă atât de repede pe cât ţi-ai dori. Cred că lucrul acesta este cel mai greu, faptul de a lucra cu oamenii”, a mai spus preotul George Radu Trăilescu.

Părintele are 43 de ani şi spune că el şi soţia sa îşi doresc foarte mult un copil, dar şi să continue activitatea de la centru, unde vrea ca pe viitor să editeze în alfabetul Braille şi cărţi pentru copii.