Un psiholog de la Spitalul de Psihiatrie Sibiu îmbracă ia şi le cântă pacienţilor în timpul liber

Este trecut de ora 16, iar culoarele lungi şi cu pereţi înalţi se golesc de paşi. Din spatele unei uşi albe răzbate o voce feminină care interpretează o melodie populară. Este despre dor, despre părinţii rămaşi în satul natal, despre fraţi şi copilărie. Este despre noi toţi.

Dincolo de uşă, sunt oameni ce-şi caută echilibrul interior şi un sens în viaţă, toţi bolnavi cronici ai Secţiei nr. 6 din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu. Pentru ei, saloanele au devenit cămin, iar medicii şi asistentele sunt familia alături de care petrec zile şi nopţi lungi, care, de cele mai multe ori, se transformă în ani.

Mariana Jianu este psiholog, iar după terminarea programului se alătură voluntarilor spitalului pentru a le oferi pacienţilor şi altceva în afara clasicelor tratamente şi consultaţii de specialitate. La nivelul instituţiei funcţionează Asociaţia „Prietenii din spital” care reuşeşte să ofere pacienţilor spectacole de teatru, de operă sau recitaluri de chitară.

„Tocmai am semnat un protocol de colaborare cu Teatrul „Gong” şi cu Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 1 Sibiu, pentru a putea oferi copiilor cu nevoi speciale, internaţi pe secţiile noastre, spectacole care îi vor ajuta să socializeze mai uşor”, spune Florin Neag, managerul spitalului, pe pagina de Facebook a preşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu, Daniela Cîmpean.

Meloterapia, sau terapia prin muzică, este o modalitate eficientă de a trata anxietatea, depresia, îmbunătăţind inclusiv ritmul cardiac.

„Alături de îngrijirea medicală, de consiliere, farmacoterapie şi ergoterapie, muzica vine în completarea metodelor prin care creştem calitatea serviciilor medicale. Evoluţia pacienţilor este una favorabilă, chiar şi pentru bolnavii cronici, care pe timpul meloterapiei se relaxează”, arată dr. Ciprian Băcilă, directorul medical al spitalului sibian.

Pentru psihologul Mariana Jianu, ziua începe cu multe îmbrăţişări: „Dintre cei 90 de pacienţi ai Secţiei Cronici, 40 sunt femei. Aproape că nu este dimineaţă să nu mă aştepte şi să-mi ceară câte o îmbrăţişare. Au nevoie de afecţiune, pe lângă consiliere şi tratamente de specialitate”.

În curtea spitalului edificat la 1863, devenit la acea vreme primul spital de psihiatrie din Sud - Estul Europei, este amenajată o grădină senzorială. Zilnic, aici au loc activităţi pentru bolnavi.

„Astăzi avem o şedinţă de meloterapie, de-a lungul căreia ne relaxăm, inspirăm adânc, ne concentrăm pe sunetele muzicii, simţim căldura soarelui şi adierea vântului”.

Întinşi pe saltele, pacienţii se lasă învăluiţi de acorduri line, ce se revarsă dintr-o boxă. Se aud vesele triluri de păsărele ce însoţesc discret linia melodică. Din fericire, adierea caldă a vântului aduce cu sine un puternic miros de tei de la copacii ce încadrează aleile spitalului, un bonus pe care natura îl oferă generos şi vremelnic. Este o atmosferă calmă, iar Mariana Jianu discută cu fiecare pacient, invitându-l să se concentreze pe sunete şi respiraţie.

Şedinţa de meloterapie se sfârşeşte, iar la capătul acesteia, un anunţ important este făcut: după-amiază, vor avea parte de o surpriză. Majoritatea se bucură, aplaudă, au nerăbdarea copiilor care află că pleacă în excursie. Programul-cadru al personalului medical se încheie, iar pe lângă colegii care asigură continuitatea activităţii, în spital rămân voluntarii. Între aceştia se află şi Mariana Jianu, cea care le-a promis pacienţilor o surpriză. Aşa se face că, halatului alb i se adaugă o ie tradiţională, veche de peste 100 de ani, cusută cu multă migală în zona Olteniei.

„Îmi este foarte dragă şi o port cu mândrie. Vreau să împărtăşesc pacienţilor mei acest lucru, cât şi unele dintre cântecele populare pe care le-am învăţat încă din copilărie”, spune Mariana.

Aşezaţi pe scaunele înşiruite de-a lungul holului, pacienţii privesc spre Mariana Jianu, cu bucuria spectatorului care urmăreşte artistul preferat. Cu voce caldă şi trecând prin faţa fiecăruia, le cântă o melodie de dor pe care o ştie încă de pe vremea şcolii generale.

„Am început să cânt din clasa a III-a, iar tehnica mi-am perfecţionat-o la Şcoala Populară de Arte şi Meserii „Ilie Micu” din Sibiu. Am ajuns chiar să cânt alături de instrumentiştii de la „Junii Sibiului”, cât şi de artişti cunoscuţi, cum sunt Mariana Anghel sau Ioan şi Doiniţa Sâmbotin”.

Între spectatori se află o doamnă care se declară fanul numărul 1: „ Îmi place să o privesc şi să o ascult. Este ca o floare care ne cântă”.

Este o declaraţie pe care Mariana Jianu o primeşte zâmbind. Sunt fanii ei de suflet, iar pe mulţi dintre ei îi va avea aici, pe secţie, pentru ani mulţi.

„Din păcate, unii nu mai au pe nimeni, iar alţii sunt căutaţi foarte rar sau deloc de familie. Simt că dincolo de ceea ce am trecut în fişa postului, pot aduce clipe de bucurie acestor oameni. De aceea le cânt ca şi cum ar fi cel mai frumos public de pe pământ”.

„Spectacolul” ia sfârşit, iar publicul se retrage în saloane. Pentru cei mai mulţi a fost o zi bună pentru că au ascultat muzică, au făcut mişcare sub soarele cald şi şi-au umplut plămânii cu parfumul vremelnic al florilor de tei. După vara caldă, va veni toamna cu culori pastelate, iarna cu albul pur, apoi o nouă primăvară care va readuce cârdurile vesele de păsărele, aciuite prin mulţii copaci ai spitalului. Oamenii cu suflet mare vor fi însă mereu alături de cei aflaţi în căutarea liniştii interioare, poate chiar a identităţii proprii, adânc refugiate într-un ungher al minţii. Sibiul a arătat din nou că are oameni şi locuro de poveste, câtă vreme oameni ca Mariana Jianu reuşeşte să adauge halatului alb fie şi o ie tradiţională, nelăsându-şi inima şi talentul deoparte.