Un reportaj tulburător prezintă drama a 22.000 de ucraineni care fug de război în România

În munţii Maramureşului, salvatorii de la Salvamont se confruntă cu misiuni tot mai dificile.

De la începutul războiului, au avut peste 200 de intervenţii şi au salvat 250 de dezertori prinşi în capcana munţilor înzăpeziţi. Din păcate, 16 oameni şi-au pierdut viaţa pe crestele îngheţate, iar alţi cinci sunt daţi dispăruţi de trei săptămâni, fără nicio urmă.

Vladislav Duda, un jurnalist anticorupţie din Harkov, a supravieţuit unei experienţe terifiante în munţi. Găsit în hipotermie severă, strângând la piept o pisicuţă pentru căldură, a fost salvat în ultima clipă după 18 ore de eforturi pentru coborârea tărgii. „Cel mai periculos lucru nu este să petreci opt zile în munţi, este să mergi la război. Cunosc oameni care au murit la trei zile după ce au ajuns pe front", mărturiseşte el.

O altă poveste cutremurătoare este cea a lui Maksym, care a plătit un preţ teribil pentru libertate. După ce şi-a pierdut încălţămintea în munţi, a mers desculţ prin zăpadă ore în şir, folosindu-şi uneori mâinile pentru a înainta. Consecinţa a fost dramatică: şi-a pierdut toate degetele de la picioare prin amputare. „Aici am o şansă, în timp ce pe linia frontului nu am avut niciuna. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt în viaţă", spune el, adăugând că acum simte fiecare denivelare a solului din cauza lipsei muşchilor de sub tălpi.

Artem, un fost soldat care a luptat la Bakhmut, oferă o perspectivă dureroasă asupra motivelor care i-au determinat pe mulţi să dezerteze. După luni de lupte în care a dezamorsat mine şi a supravieţuit unor explozii, a aflat că unitatea sa urma să fie trimisă la Chassiv Iar, un oraş vizat de o ofensivă rusă. „Era clar că eram trimişi la moarte. Ofiţerii ne-au trimis ca şi cum am merge să culegem ciuperci, ştiind foarte bine că vom fi atacaţi. Unii nu au vrut să lupte şi au plătit ofiţerii pentru a nu fi trimişi în prima linie. Aşa că eram mereu eu şi alţi câţiva, mereu aceiaşi oameni."

Situaţia s-a agravat în ultimul an, când numărul dezertorilor a crescut dramatic la 13.800, după ce vârsta de recrutare în Ucraina a fost coborâtă de la 27 la 25 de ani. Pentru cei prinşi, pedeapsa poate ajunge până la 12 ani de închisoare.

Poliţiştii de frontieră români folosesc tehnologie avansată pentru supravegherea graniţelor, inclusiv camere cu termoviziune cu o rază de acţiune de şapte kilometri. Colaborarea cu Frontex şi alte agenţii europene s-a intensificat, iar elicopterele cu însemne albastre ale României patrulează constant zona, în timp ce cele ucrainene, vopsite în verde, supraveghează şi ele graniţa.

Dan Benga, şeful Salvamont Maramureş, păstrează dovezi video ale tuturor operaţiunilor. Cea mai lungă misiune a durat 133 de ore şi a necesitat intervenţia a trei elicoptere Frontex. Deşi patru persoane au fost salvate atunci, alte şase şi-au pierdut viaţa. Imaginile păstrate arată drama celor aflaţi în ultimele stadii ale hipotermiei: un bărbat găsit doar în pantaloni scurţi şi tricou, care îşi aruncase hainele într-un ultim moment de „căldură" aparentă înainte de a muri îngheţat.

Pentru cei care reuşesc să treacă graniţa, România oferă protecţie temporară conform legislaţiei europene. Iulia Stan, purtătorul de cuvânt al direcţiei teritoriale Sighetu Marmaţiei, confirmă că autorităţile ucrainene nu solicită numele dezertorilor, respectând astfel acordurile europene privind protecţia refugiaţilor.