Uniunea Executorilor Judecătoreşti cere modificarea noului Cod de procedură civilă cu privire la executarea silită

Centrul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Executorilor Judecătoreşti din cadrul UNEJR a organizat, miercuri, în Capitală, o dezbatere pe tema impactului noului Cpc (intrat în vigoare în 15 ianuarie) la capitolul executării silite, în care a prezentat şi proiectul său pentru modificarea Legii nr. 134/ 2010, de adoptare a noului cod, la Cartea a V-a - "Despre executarea silită".

La dezbatere au fost prezenţi şi preşedinţii comisiilor juridice din Parlament, senatorul Tudor Chiuariu şi deputatul Bogdan Ciucă, şi secretarii de stat în Ministerul de Justiţie Florin Moţiu şi Ovidiu Puţura.

Proiectul a fost depus la Parlament, Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, înainte de intrarea în vigoare a noului Cpc, a spus vicepreşedintele UNEJR, Ispas Cîrja. Acesta a mai declarat că, deşi membrii Uniunii au participat la dezbateri înainte de adoptarea codului, "nu este suficient să participi, trebuie să fii şi ascultat".

Cîrja a mai arătat că el şi colegii săi consideră că noile reglementări sunt bune în proporţie de 80 la sută, dar prevede şi dificultăţi mari în privinţa unor aspecte precum participarea la licitaţie, distribuirea banilor şi comunicarea.

Totodată, instanţele ar urma să intervină obligatoriu de patru ori într-un act execuţional, în loc de o singură dată, după vechile reglementări, chiar dacă nu sunt contestaţii, ceea ce "nu-şi are sensul", a mai arătat Cîrja.

Directorul Centrului de Pregătire a Executorilor Judecătoreşti, Marius Radu, a spus, la rândul său, că UNEJR "apreciază că este absolut necesar ca unele prevederi (din noul Cpc privind executarea silită - n.r.) să fie modificate şi completate".

Radu a arătat că au fost create "proceduri mult mai greoaie" şi chiar "imposibilitatea de executare", prin prevederea de la articolul 651 - "Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel după cum urmează: a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse în rădăcini, şi al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul; b) în cazul urmării silite a bunurilor mobile şi a executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circuscripţia curţii de apel unde se află domiciliul, sau după caz sediul debitorului".

Marius Radu a explicat că, în acest caz, nu se precizează cărui executor judecătoresc îi revine competenţa dacă domiciliul sau sediul este necunoscut ori se află în străinătate sau dacă nu se cunoaşte locul bunurilor asupra cărora se face executarea.

Totodată, noile reglementări impun şi costuri excesive şi nejustificate, a mai susţinut Radu, într-o prezentare.

În baza art. 35 alin. 2 din Legea nr.188/2000, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a înfiinţat Registrul electronic de publicitate a vânzarii bunurilor supuse executării silite, prin care se realizează publicitatea la nivel naţional a vânzării bunurilor mobile cu o valoare mai mare de 2.000 lei şi a bunurilor imobile, indiferent de valoare, aflate în procedura de executare silită. Acest Registru este funcţional din iunie 2012, a arătat Marius Radu.

În schimb, susţine UNEJR, noul Cpc impune o publicitate cu costuri excesive şi nejustificate, cu presiune pe patrimoniul creditorului, prin obligativitatea publicării în ziar a anunţului privind vânzarea de bunuri, şi cu includerea ştampilei şi semnăturii executorului judecătoresc.

Aceste dispoziţii sunt extrem de costisitoare, a arătat Radu, precizând că publicarea efectivă costă cel puţin 500 lei pentru un singur termen, includerea semnăturii şi a ştampilei executorului judecătoresc necesită operaţiuni tehnice de redactare care măresc costul cu cel puţin 200 lei, iar deplasarea executorului judecătoresc personal sau prin reprezentat impune timp şi costuri suplimentare, care, în cazul executorilor cu sediul în afara reşedinţei de judeţ (unde sunt sediile sau punctele de lucru ale ziarelor), devin prohibitive atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc.

"Nu se poate concepe ca pentru o procedură de publicitate care este exclusiv în favoarea debitorului de rea credinţă să se facă cheltuieli de cel puţin 1.000 de lei", a mai arătat Marius Radu, adăugând că "nimic nu-l împiedică pe debitor să-şi facă singur publicitate".

Potrivit Centrului Naţional pentru Pregătire şi Perfecţionare a Executorilor Judecătoreşti, "noile reglementări privind executarea silită ridică probleme nu numai pentru debitorii care nu-şi mai pot achita datoriile, dar, în unele cazuri, şi pentru creditori, prin prelungirea duratei de desfăşurare a unor forme de recuperare a creanţelor, cu creşterea de rigoare a costurilor executării silite".