La patru ani de la tragedia din Colectiv multe lucruri par că îşi caută încă direcţia, deşi autorităţile susţin că momentul Colectiv a fost „o lecţie”. Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, dr. Raed Arafat spune că deşi multe lecţii s-au învăţat după Colectiv, „ pe partea de capacitate, de preluare de arşi, tot rămânem cu capacitate limitată”, situaţie care nu pare să se detaşeze de firesc, întrucât, potrivit acestuia, multe ţări se confruntă cu aceeaşi problemă.
„Sunt lecţii care s-au învăţat şi intervenţia poate să sufere şi îmbunătăţiri pe baza lecţiilor învăţate, dar pe partea de capacitate, de preluare de arşi, tot rămânem cu capacitate limitată, cum sunt foarte multe ţări europene cu capacitate limitată. Într-o astfel de situaţie similară ne vom baza şi pe trimitere în alte ţări şi nu numai în România (a pacienţilor, n.r), dacă va fi ceva similar, de amploarea respectivă. Dacă e ceva de amploarea respectivă (Colectiv, n.r), capacitatea de internare este redusă şi, într-adevăr, va trebui folosit şi mijlocul de trimitere în alte părţi (a pacienţilor, n.r) cum s-ar întâmpla şi cu alte ţări dacă au o astfel de amploare, pentru că nimeni nu deţine paturi pentru sute de arşi”, a declarat Raed Arafat, pentru MEDIAFAX.
Cu puţin timp înainte de a se împlini patru ani de la tragedia care a luat zeci de vieţi în „Clubul Morţii”, au fost inaugurate la Iaşi şi Timişoara Centrele pentru Arşi. Ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a spus că sunt, în prezent, în România, 23 paturi de mari arşi adulţi şi 10 paturi la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Capitală, pentru copii.
Centrul de arşi de la Iaşi funcţionează în cadrul clinicii de Chirurgie Plastică a Spitalului „Sf. Spiridon” şi beneficiază de cinci paturi de terapie intensivă pentru marii arşi şi zece paturi pentru cei care suferă arsuri mai mici. Centrul de arşi de la Timişoara poate trata cinci pacienţi, proiectul unui Centru de Mari Arşi la Timşoara fiind iniţiat încă din 2010, cu mult înainte de tragedia de la Colectiv.
„Noi am finalizat dintr-un număr total de cinci boxe pe care le deţinem în prezent, un număr de trei boxe în 2016. Deci în 2014, cu un an înainte de tragedie, noi ne-am apucat de proiect (…) în 2016 am finalizat primele compartimente, boxe”, a declarat Marius Craina, managerul Spitalului Judeţean Timişoara, Marius Craina, pentru MEDIAFAX.
Timp de trei ani de zile, până în 2019, la spitalul din Timişoara s-au desfăşurat proceduri de achiziţie de echipamente, tot ceea ce înseamnă echipament pentru centru. Ulterior, Craina a afirmat că vor fi recepţionate şi achitate celelalte două boxe pentru mari arşi, astfel încât, toate cele cinci să devină funcţionale anul acesta.
Marius Craina a adăugat şi faptul că înfiinţarea acestor centre „era obligatorie pentru România”, întrucât este „inadmisibil” ca toţi pacienţii să fie trimişi în străinătate pentru tratament.
„Este inadmisibil ca noi să trimitem toţi pacienţii pe care, din păcate, îi avem, din toate regiunile ţării, cu toată complexitatea şi gravitatea lor, în străinătate şi România să nu aibă posibilităţi de tratament astfel încât să le asigure condiţii similare şi şanse de supravieţuire similiare cu cele din alte ţări europene”, spune medicul.
El a menţionat că Centrul de la Timişoara a reprezentat o „prioritate zero, o prioritate absolută”, fiind o condiţie obligatorie, întrucât, spune Craina, „se cheltuiau sume imense şi se pierdeau şanse uriaşe pentru acei pacienţi până în momentul transferului în străinătate, plus că tot timpul depindeam de disponibilitatea unor alte centre de a primi pacienţii noştri”.
Managerul a spus şi că e nevoie de o strategie la nivelul Ministerului Sănătăţii privind repartiţia pe întreg teritoriul României, ţinând cont de poziţia geografică a fiecărui centru, astfel încât „să dispună de un număr suficient de centre pentru ca pacienţii care vin (…) să fie trataţi la noi în ţară în condiţii similare şi cu şanse de supravieţuire similare cu cele din alte ţări europene”.
Concluzia medicului din vestul ţării este însă, cruntă, în ciuda faptului că, teoretic, România şi-a învăţat lecţia: „Mai pregătiţi, 100% da, dar sub nicio formă apţi de a asigura un asemenea număr de cazuri pentru a fi tratate în România. Nicio ţară din lume nu deţine o astfel de capacitate, atunci (la Colectiv, n.r) au fost peste 60 de persoane în condiţii dramatice, de o gravitate extremă. Nicio ţară din lume nu dispune de un număr de 60 de locuri pentru pacienţii cu mari arşi”, conchide Marius Craina.
Managerul Spitalului de Arşi din Capitală, Simona Carmen Hîrţea, a spus, pentru MEDIAFAX, că tratamentul pacientului cu arsuri mari e aliniat la standardele şi protocoalele internaţionale, menţionând că în practica curentă se folosesc aceleaşi protocoale de tratament pentru marii arşi ca şi în centrele de mari arşi din Europa.
Întrebată ce s-a schimbat în Spitalul de Arsuri în ultimii patru ani, Hîrţea a vorbit de toate dotările şi renovările de care unitatea a beneficiat în tot acest timp, precum renovarea integrală a secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă, care e dedicată pacientului cu arsuri mari. Astfel, din 2017, secţia dispune de cinci saloane individuale, dotate conform standardelor internaţionale pentru tratamentul marelui ars, paturi speciale, sisteme complexe de tratament, console etc. (…) Au fost renovate sălile de operaţii, dotate cu lămpi şi mese chirurgicale noi, tot prin programul Băncii Mondiale”, informează Hîrţea.
Şi managerul Spitalului de Arşi din Capitală este de părere că nicio ţară din Europa nu ar fi putut gestiona numărul mare de victime de la Colectiv.
„Nicio ţară din Europa nu are capacitatea de a gestiona un număr atât de mare de victime cum a fost tragedia de la Colectiv şi trebuie să recunoaştem acest lucru. E o situaţie extrem de greu de gestionat, care nu ne dorim să se mai întâmple. Spitalul dispune de cinci paturi în ATI arşi şi 28 de paturi în secţia de arsuri, având personal calificat, se poate deservi tratamentul pacienţilor la această capacitate”, spune Hîrţea.
Întrebată ce ar trebui schimbat atunci când vorbim de tratamentul marelui ars, aceasta a invocat absenţa unei bănci de piele în România, motivând că „oricâte tehnici de tratament am avea la dispoziţie pentru marii arşi, acestea nu suplinesc nevoia băncii de piele”.
Hîrţea a afirmat că apreciază ce a învăţat România din tragedia de la Colectiv, dar crede că fiecare dintre noi a învăţat câte ceva, „pentru că momentul Colectiv a schimbat ceva în noi şi mă refer aici la solidaritate, compasiune, muncă în echipă”.