COMENTARIU Lelia Munteanu. „Promovarea sănătăţii publice nu e o luptă împotriva terorismului”

Prof. Hagai Levine (foto), medic şi cercetător la celebrul spital Hadassah din Israel, a fost până de curând şeful Asociaţiei Medicilor Specialişti în Sănătate Publică. A demisionat, din păcate, şi a încercat să intre în politică alături de Boggi Yaalon, care în urmă cu doi ani s-a desprins din Likud-ul lui Netanyahu, formându-şi propriul partid. S-au retras amândoi din competiţia electorală, când şi-au dat seama că nu vor atinge baremul).  

 

Levine a fost, pe toată perioada epidemiei (care acolo e pe sfârşite), unul dintre cei mai carismatici şi echilibraţi comunicatori. Zilele trecute mărturisea că se gândeşte la „o strategie cuprinzătoare pentru trecerea de la o chestiune de urgenţă la viaţa cu virusul”, atunci când Covid-19  va trece din etapa de pandemie la stadiul de morbiditate endemică.

 

Profesorul e cel a cerut înfiinţarea în regim de urgenţă a unui comitet de anchetă, care să identifice eşecurile în gestionarea crizei coronavirusului, cu referire specială la cele care au apărut în lanţul decizional. „Comitetul va putea formula recomandări critice pentru îmbunătăţirea calităţii de urgenţă şi consolidarea încrederii publice”. Cu acest tip de gândire trec israelienii primii linia de sosire într-o lume normală.

 

Tot profesorul Levine e cel care a declarat răspicat: „Chiar şi în pandemie, poate mai ales în pandemie, cetăţenii ar trebui trataţi ca fiinţe umane, nu ca ”, pentru că „promovarea sănătăţii publice nu e o luptă împotriva terorismului”.

 

Astăzi, a publicat în Yedioth Ahronoth un articol cu titlul „Criza cu C mare”. Ideea e, aşa cum singur şi-o prezintă, că „povestea cu covidul este o mică răceală faţă de infecţiile de mediu – ameninţare existenţială la adresa omenirii”.

 

Ca şi când n-ar fi de ajuns că am intrat în Epoca Molimelor, ne aflăm şi în plină Epocă a Autodistrugerii. „Ne înecăm în chimicale şi pierdem cu repeziciune capacitatea de a naşte copii, ceea ce reprezintă poate cea mai mare criză a secolului XXI”. În ultimii 50 de ani, fertilitatea globală a scăzut cu 50 la sută. De vină sunt şi factorii comportamentali, dar impactul devastator îl are mediul înconjurător, din ce în ce mai poluat. Dacă la început s-a crezut că industria e prima poluatoare, prin răspândirea gazelor de seră, astăzi înţelegem că acesteia i se adaugă şi poluarea masivă provenită din deşeurile „nemuritoare”, respectiv cele din plastic.