VIDEO Din doi copii, unul sănătos, altul cu autism, tu pe care l-ai salva? Cum ţi-ai salva familia? Alegerile imposibile ale unui tată după ce starea de urgenţă l-a falimentat!

Cosmin Rotărescu este tată de gemene, Sarah şi Sofia, în vârstă de 7 ani. Soţia lui, Oana, a observat prin comparaţie, foarte devreme, că ceva este în neregulă cu Sarah, care a fost diagnosticată cu autism. Înainte de căsătorie Cosmin făcuse voluntariat pentru diverse cauze, inclusiv pentru copii bolnavi de autism. De multe ori s-a gândit că destinul l-a pregătit pentru lupta pe care avea să o dea pentru propriul lui copil. Business-ul în care lucra, vânzări de asigurări, i-a permis financiar să susţină familia şi o parte din tratamentul extrem de costisitor al terapiei. Restul banilor i-a obţinut printr-un efort neobosit de a căuta sponsori. După trei ani de terapie, Sarah, care era nonverbală, a început să vorbească. Progresele importante pe care le-a făcut au calificat-o să meargă la o şcoală normală, în clasa pregătitoare, la fel ca sora ei, Sofia. Reuşiseră. Se aflau pe drumul cel bun cu ambii copii. Două luni de stare de urgenţă au distrus însă toate eforturile familiei care în acest moment se află în faţa unor alegeri imposibile financiar şi emoţional.

Reporter: Sofi e protectivă cu Sara?

Cosmin Rotărescu: Da. Foarte. E bine şi e rău pentru ea. Pentru că asta ne spune şi coordonatoarea. O facem bine pe Sarah şi o stricăm pe Sofi. Şi de aceea am luat decizia de a merge în şcoli diferite. Că ne-am dat seama până să ajungem la scoală că nu pot fi împreună. Noi ne pregătisem să meargă doar în clase diferite. Dar într-o zi am mers cu soţia mea Oana şi Sarah să o luăm pe Sofi de la grădiniţă. De bucurie, Sofi a luat-o să o prezinte colegilor: “Ea este Sarah, sora mea!”. În perioada aia, Sarah era nonverbală, adică nu scotea nici măcar un cuvânt. Ceilalţi copilaşi au început să râdă de ea. Sofi bineînţeles că s-a deranjat foarte rău, a început să plângă. A ieşit un întreg scandal. Şi ne-am dat seama de atunci că nici măcar în aceeaşi scoală nu pot să fie pentru că ele vor să se ducă una la alta. Ele vor să stea împreună. Şi n-am avea cum.

Reporter:  Care sunt cele mai mari progrese pe care le-a făcut Sarah în anii ăştia, care sunt progresele care au calificat-o să meargă la o şcoală normală?

Cosmin Rotărescu: A început să vorbească, noi credeam că va fi nonverbală toată viaţa, adică deja, sincer, ne obişnuisem cu ideea asta şi a început să vorbească, ăsta este cel mai mare progres şi cea mai mare bucurie. A aşteptat trei ani de zile să îi spună „mama”, numai mămicile pot înţelege asta.

Reporter: Îţi imaginai acum mai bine de 5 ani când a fost diagnosticată Sarah, că va ajunge la o şcoală normală? Cât aţi muncit pentru asta şi cum?

Cosmin Rotărescu: Păi din fericire pentru noi am avut şi posibilităţi să plătim şi să facem cât mai multă terapie. Cu cât faci mai mult, cu atât ai şanse de recuperare mai mari. Este foarte greu. Adică sunt părinţi care fac terapie cu copii două ore pe zi şi tot este bine. Sunt părinţi care fac doua ore pe săptămână pentru că nu îşi pot permite mai mult. Noi cu Sara facem 9 ore pe zi de terapie. Sunt nişte costuri astronomice.

Reporter: Cât costă pe an tratamentul ei ?

Cosmin Rotărescu: Câţi bani ai. Ăsta e răspunsul pe care îl spun. Caţi bani ai. Cunosc părinţi pe care îi costau aproximativ 20.000 de lire sterline lunar terapia copilului. Totul stă în specialişti, adică în nivelul de pregătire al persoanelor cu care Sarah lucrează.

Reporter: Practic eforturile dumneavoastră şi ale copilului, pentru că şi ea a muncit pentru asta, i-au dat şansă la o viaţă normală.

Cosmin Rotărescu: Am şi nimerit extraordinar de bine. Adică mi-aş dori ca toţi părinţii, copii lor cu autism să nimerească la o scoală cum am nimerit noi. Doamna învăţătoare este mai mult decât minunată, părinţii la fel. Adică am avut inclusiv la şedinţă … M-au întrebat: “Domnule, copii au observat că Sarah este diferită şi nu ştim ce să le spunem.” Le-am explicat. A fost şi soţia. Şi terapeuta a mers acolo şi le-am explicat. Ideea e că oamenii au vrut să ne ajute. Că asta fac. Ideea e să o integram. Şi Sara acum chiar are o colega care în fiecare zi la scoală îi aducea câte un cupcake. Şi în pauză veneau o grămadă de fetiţe la ea. Adică este foarte dorită şi iubită de colegi. Şi eram foarte, foarte bine. Eram pe drumul cel bun. Cât a ţinut şcoala. Din păcate acum …în izolarea asta a pierdut contactul cu copii, ea trebuie să stea în mijlocul lor. Să îi copieze, să îi vadă cum interacţionează.

Reporter: A venit epidemia de covid, starea de urgenţă. Ce a însemnat pentru Sarah întreruperea scolii? Cum v-aţi descurcat? Cum aţi suplinit?

Cosmin Rotărescu: Păi ne descurcăm foarte greu. Pentru că şi Sarah, ca şi ceilalţi copii cu autism, ei sunt foarte stricţi în ceea priveşte programul lor. Adică ea ştia că se trezeşte de dimineaţă, merge la scoală, de la scoală vine acasă, mănâncă şi după aia pleacă la terapie. De la terapie mai mergi cu ea, în funcţie de bugetul pe care îl ai, la kinetoterapie, la terapie 3C, la înot, la orice alte activităţi. Ajungea acasă pe la 8 seara. Şi de la 8 seara ne jucam un pic, intra la baie, citit şi culcare. Şi acum a fost totul dat peste cap. Şi plânge… Ea avea o rutina. Şi când îi scoţi din rutina aia îi zăpăceşti de tot.

Reporter: Iar pentru Sofi cum a fost?

Cosmin Rotărescu: Pentru Sofi credem noi că este mai uşor pentru că ea înţelege. Adică a înţeles că trebuie să stăm în casă, că este un virus, că trebuie să ne protejăm. Şi îşi face lecţiile online cu doamna învăţătoare, cu colegii şi este ok.

Reporter: Cum a fost prima lecţie online?

Cosmin Rotărescu: Cu Sofi a fost nebunie totală. Când a dat drumul acolo, toţi colegii, sunt 36 de colegi în clasă şi toţi colegii au început să se salute între ei. Doamna cred că n-a putut să zică un cuvânt.

Reporter: Şi pentru Sara? Ea cum s-a adaptat la lecţiile online?

Cosmin Rotărescu: Păi nu prea s-a adaptat. Este foarte greu să se adapteze pentru că ea nu înţelege de ce trebuie să lucreze acasă. Pentru că ea acasă nu lucra. Nu făcea nici terapie acasă. Şi nu înţelege asta. Ştia că ajungem acasă şi ne jucăm. E timpul ei liber. Soţia mea, Oana, face un efort fantastic de mare, dar categoric nu se compară cu terapia din centru sau faţă în faţă cu terapeutul. Pentru că ea ştie că autoritatea este terapeutul. Mami este joaca.  Şi e confuză total.

Reporter: Costă foarte mult terapia. Care sunt perspectivele economice pentru familia ta acum, dupa starea de urgenţă? Mai ales că Oana nu poate să lucreze pentru că trebuie să se ocupe de copii?

Cosmin Rotărescu: Păi pentru prima oara în 5 ani ne-am gândit să micşoram numărul de ore. Pentru că eu am o activitate de vânzări în asigurări. În condiţii normale mergea bine, acum nu mai face nimeni asigurări. Cine să mai facă asigurări?! Nu fac vânzări nu încasez nimic. Şi pentru prima oara în 5 ani mi-am dat seama că nu o să facem faţă.

Reporter: Care sunt riscurile pentru Sara dacă se micşorează numărul de ore?

Cosmin Rotărescu: Păi riscurile sunt ca pentru toţi copiii cu autism, majore. Le fac un rău enorm. Ei trebuie să facă cât mai multă terapie pe zi. Şi noi să ajungem să facă mai puţină... este o nenorocire.

Reporter: Cât v-a ajutat statul român până acum?

Cosmin Rotărescu: Păi statul nu ne-a prea ajutat, singurele beneficii pe care le avem este stimulentul dat de Primăria Capitalei, 1000 de lei, pentru copilul cu handicap grav şi sunt formularele 230 cu direcţionarea a 3,5% din impozitul pe profit. Problema mea este că în fiecare an în decembrie aveam prieteni care ne susţineau şi ne ajutau cu direcţionarea de impozit pe profit, categoric în decembrie 2020 nicio firma nu o să mai aibă profit, va fi o nenorocire pentru foarte multe familii care sunt în situaţia noastră. Firmele nu o să mai aibă profit nu o să te mai poată ajuta. A fost perioada asta cu starea de urgenta, unde să umblu? Că trebuie să merg pe la firme să vorbeşti, să cauţi, să primeşti formularul 230! Nu am avut cum să ne mişcăm. Ce să îi spun poliţistului că mă duc strâng formulare? Şi nu am strâns nici formulare, nu o să mai vină nici banii ăia, eu salariu, nu mai am, e foarte rău şi dacă noi suntem foarte rău îmi imaginez alte familii.

Reporter: Ce fel de alegeri vei face, referitor la bugetul familiei, că va trebui să le faci în lunile următoare?

Cosmin Rotărescu: Nu văd în acest moment. Cum să aleg?! Terapia nu pot renunţa la ea, este extrem de importantă, utilităţile trebuie plătite, mulţumim lui Dumnezeu că nu avem rate la bănci că dacă mai aveam de plată şi datorii...