Videoconferinţă MEDIAFAX „Dezvoltarea României”: Orice creştere a bugetului Educaţiei trebuie însoţită de o eficientizare a cheltuirii banilor. S-au cumpărat laptopuri care zac în şcoli pentru că elevii aveau deja tablete de la primării

Videoconferinţă MEDIAFAX „Dezvoltarea României” a abordat subiectul Educaţiei.
Educaţia nu poate ajunge la o finanţare de 6% din PIB pe termen scurt; creşterea bugetului trebuie să se facă treptat şi cu dovada eficientizării cheltuirii banilor
Radu Szekely, secretar de stat, Ministerul Educaţiei: ”Cred că dacă am ajunge, în timp, la 4,7- 4,9% din PIB alocaţi educaţiei am fi ok. Important e să îi folosim eficient, nu ca să supravieţuim”.
Paloma Petrescu, consultant, Horváth:”În campanie electorală, multe primării au cumpărat laptopuri sau tablete. Iar Ministerul Educaţiei a făcut o achiziţie substanţială de laptopuri care zac nefolosite, pentru că elevii nu mai puteau primi un al doilea echipament”.

2141 afișări

Imaginea articolului Videoconferinţă MEDIAFAX „Dezvoltarea României”: Orice creştere a bugetului Educaţiei trebuie însoţită de o eficientizare a cheltuirii banilor. S-au cumpărat laptopuri care zac în şcoli pentru că elevii aveau deja tablete de la primării

Alocarea a 6% din PIB pentru Educaţie, aşa cum prevede legea, este un obiectiv care nu se va îndeplini în curând, având în vedere că în prezent Educaţia are sub 3% din PIB, Ministerul Educaţiei încă lucrează la măsurile de creştere a eficientizării banilor cheltuiţi. Aceasta este una dintre concluziile videoconferinţei Mediafax ”Dezvoltarea României. Goana după angajaţi mai educaţi”, organizată ieri de Mediafax în parteneriat cu companiile Ericsson şi Horváth.

”Cred că dacă am ajunge, în timp, undeva la 4,7- 4,9% din PIB, care este media europeană alocată Educaţiei, am fi ok. Important este şi să ştim cum folosim aceşti bani, să îi folosim eficient şi să îi folosim pentru a îmbunătăţi performanţa nu pentru a supravieţui”, a spus Radu Szekely, secretar de stat în cadrul Ministerului Educaţiei la videoconferinţa Mediafax ”Dezvoltarea României”.

El a mai precizat că, pentru viitor, Ministerul Educaţiei lucrează la o schimbare a modului în care este finanţat învăţământul, deoarece aşa-numitul cost standard per elev şi-a atins limitele şi că este nevoie de o regândire a acestui proces.

Paloma Petrescu, senior advisor la compania de consultanţă Horváth şi fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei, a spus că, din punctul de vedere al modului în care sunt utilizaţi banii în Educaţie, o mare parte nu sunt folosiţi eficient.

”S-au cumpărat laptopuri foarte bine, este minunat. Anul trecut au fost alegerile locale, au fost în campanie primăriile. În perioada aceea de campanie multe primării au cumpărat laptopuri sau tablete pentru elevii din şcoală. Ministerul Educaţiei a făcut o achiziţie substanţială de laptopuri, dar în momentul în care aceste laptopuri au ajuns cu destinaţia la elevi, mulţi dintre elevii din unele şcoli aveau deja tabletele primite de la primărie şi nu mai puteau să beneficieze de un al 2-lea echipament. Şi atunci în multe situaţii ele au rămas la şcoală, introduse în gestiunea şcolii şi zac nefolosite acolo. Pentru că ele nu puteau să fie folosite în alt scop”, a spus Paloma Petrescu.

Ea a explicat că este nevoie de o eficientizare a cheltuirii banilor pe nevoi reale şi nu pe nevoi globale, dar şi de modificarea şi accesibilizarea legislaţiei care să poată permită utilizarea tuturor resurselor pe care le are sistemul mai eficient.

”Nu toţi profesorii, mai ales cei din rural, au echipamente acasă. Cum să le dai dintr-o achiziţie care era destinată elevilor? Deşi dotarea profesorului este un factor esenţial pentru calitatea educaţiei”, a adăugat Paloma Petrescu.

Sistemul educational din România are nevoie de o mai mare flexibilitate şi agilitate, în care profesorii/ directorii de şcoli pot să implementeze idei mai curajoase, spune Oana Moşoiu, expert în educaţie.

”Procesul de învăţare trebuie să existe şi dincolo de şcoală, iar acest lucru ţine de cât de agili vom fi în a organiza diferite tipuri de învăţare în spaţiile outdoor, folosind vacanţele de vară într-un mod dinamic, nu într-un mod şcolăresc care induce copiilor o anumită respingere faţă de ideea de şcoală”, a explicat Oana Moşoiu, expert în educaţie şi lector universitar.

Una dintre soluţiile concrete de îmbunătăţire a proceselor şcolare care a fost aplicată cu success în şcolile private şi care nu necesită finanţare este schimbarea modului de organizare a şedinţelor cu părinţii.

”Este o schimbare pe care o pot implementa toţi directorii de şcoli de stat din ţară. Se numeşte transformarea şedinţelor cu părinţii din şedinţele acelea din care toată lumea pleca cu un nod în stomac în şedinţe în care copiii îşi cheamă părinţii la şcoală să afle despre ei, ce fac, care e progresul lor şi cum anume îi pot sprijini. Aceste şedinţe au condus la o creştere a motivaţiei intrinseci a copiilor, pentru că, din pregătirea pentru această şedinţă, ei înţeleg de ce învaţă şi de ce au aceste materii în program”, a explicat Ruxandra Mercea, directorul executiv al şcolii private Transylvania College.

Ce au mai spus invitaţii panelului „Cum facem tranziţia de la ”ar trebui” la ”investim” în educaţie” în cadrul videoconferinţei Mediafax ”Dezvoltarea României. Goana după angajaţi mai educaţi”

Laura Maria, absolventa a programului Vreau in clasa a 9-a, World Vision

Sunt studenta in anul I la Facultatea de Psihologie din Iasi si pot sa zic ca nu foarte multi dintre fostii mei colegi au ajuns sa fie studenti pentru ca zona din care provenim este una foarte putin dezvoltata, cu parinti cu putine posibilitati si care se descurca destul de greu, iar lucrul asta ii impiedica sa isi permita sa faca si studii superioare.

In liceu, multi dintre noi nu reuseam sa ajungem la ore pentru ca, de exemplu, dimineata era un singur microbuz, iar daca il pierdeam pe acesta nu mai aveam cu ce sa ajungem la ore si de multe ori fiind frig nu puteam sa mergem 5-6 km pe jos. Sa fiu sincera uneori mai mergeam, dar daca era cald, daca era iarna sau ploua nu mai reuseam sa ajung la ore si pierdeam o zi destul de importanta mai ales in clasa a 12-a cand ma pregateam pentru bacalaureat.

Ultimul an de liceu, din punctul meu de vedere, a inceput promitator dar s-a terminat foarte prost. Pentru ca am fost prima generatie care a inceput scoala online si am fost cu totii luati pe nepregatite inclusiv elevi, profesori. A fost initial un haos total, nimeni nu stia cum sa faca, ce sa faca.

Nu mai zic ca foarte multi dintre noi venind de la tara nu ne permitem un calculator sau un telefon. Sunt familii unde copiii sunt multi si e foarte dificil sa se imparta la un singur calculator sau un singur telefon multi copii. La mine nu e cazul, am un singur frate, dar tot ne-a fost dificil.

Parintii mei au facut sacrificii pentru a ne cumpara un laptop si chiar daca am avut laptopul degeaba am avut tehnologie daca nu am avut semnal. Am un semnal foarte prost la mine in sat si din cauza asta de multe ori nu reuseam sa intru la ore. Dar cumva am reusit sa fac fata acestor lucruri si am luat o nota destul de mare la bacalaureat in primul rand pentru ca am fost ajutata de cei de la World Vision cu meditatii si lucrul acesta m-a ajutat foarte mult. Nu mai zic ca in perioada pandemiei esti total demotivat, asta a fost si cazul meu.

Radu Szekely, secretar de stat, Ministerul Educaţiei

Referitor la conectivitate, una dintre constatarile anului trecut, anul in care s-a incercat sa se faca foarte mult scoala online, a fost faptul ca problema majora nu mai este accesul la tehnologie si la instrumentul de lucru – majoritatea copiilor au primit tablete sau parintii si-au permis sa cumpere laptopuri si tablete chiar performante -, insa conectivitatea la nivel national este foarte scazuta intr-o mare parte a tarii.

Si vorbim aici nu de conectivitatea 4G pe mobil care nu este suficient de stabila ca sa permita efectuarea de lectii online, ci o conectivitate de tip broadband care sa permita un flux de date suficient de mare care trebuie sa aiba si video si audio de calitate plus acces la resurse educationale interactive care din nou iau date foarte multe. Intr-adevar, conectivitatea este cea mai mare problema in momentul de fata pe langa celelalte care persista, dar intr-o masura mai mica. Si acesta este motivul pentru care am considerat ca este inechitabil sa fortam trecerea online intr-un moment in care noi stiam de la bun inceput ca aproape jumatate din copiii tarii nu vor reusi sa faca lucrul acesta.

Inca nu s-a discutat despre ce buget va avea educatia anul viitor. Deocamdata sa trecem peste hopul numirii unui guvern stabil care sa poata sa inceapa sa construiasca bugetul pe anul viitor. Insa ma indoiesc ca se poate ajunge la 6% din PIB. Trebuie vazuta problema intr-un context mai larg, este foarte important si cat reprezinta educatia raportata la bugetul national, nu doar la PIB, cate procente din bugetul statului merg spre educatie.

Orice crestere a bugetului ar trebui insotita de masuri clare de eficientizare a cheltuirii banului public pentru ca nu are rost sa crestem bugetul daca nu luam si masuri concrete care sa imbunatateasca performanta sistemului de educatie. S-a tot vorbit despre aceste investitii importante care se pot face in Romania prin PNRR si pentru educatie sunt aproape 4 miliarde de euro, este o suma foarte mare care trebuie cheltuita cu cap, trebuie sa ne asiguram ca o cheltuim eficient pentru a reforma si a duce invatamantul romanesc spre ceea ce ne dorim. Este o decizie politica, nu imi apartine, dar ar trebui sa ne asumam ca, treptat, in fiecare an crestem bugetul la Educatie cu 0,2% - 0,3% din PIB si relativ la bugetul national.

Cred ca daca am ajunge undeva la 4,7- 4,9% din PIB care este media europeana am fi ok. Important este si sa stim cum folosim acesti bani, sa ii folosim eficient si sa ii folosim pentru a imbunatati performanta, nu pentru a supravietui.

Noi vorbim intotdeauna din perspectiva supravietuirii sistemului, adica trebuie sa mai bagam bani ca sa continuam sa supravietuim. Nu, ar trebui sa gandim investim banii ca sa il facem mai bun, sa il facem mai eficient, sa ne asiguram ca isi atinge obiectivele, nu ca se taraie in continuare si supravietuieste.

Perspectiva asta ar trebui schimbata in primul rand. Daca acum s-ar aloca prin absurd 6% din PIB anul viitor catre educatie am putea sa ii cheltuim fara probleme. Cred ca toata lumea si-ar dori sa crestem salariile, sa putem angaja mai multi oameni in invatamant, insa trebuie sa cream si parghiile, instrumentele pentru a folosi eficient si a ne atinge obiectivele din invatamant.

Cred ca o mare problema la noi este si una ideologica. Ne dorim descentralizarea invatamantului si ducerea invatamantului in comunitati astfel incat comunitatile sa fie responsabile de educatie si de calitatea invatamantului, insa in acelasi timp stim ca sunt foarte multe cazuri in care primariile si consiliile locale nu vor sa investeasca in educatie, nu li se pare ca este datoria lor si considera ca ar trebui sa investeasca statul.

Ar trebui sa clarificam rolul acesta si sa exista sanctiuni inclusiv pentru primarii care nu isi fac eficient datoria de a sprijini invatamantul. Este un drept al tanarului sa aiba acces la educatie. Daca decidem ca accesul trebuie garantat de catre autoritatile locale iar ministerul doar coordoneaza procesul educational ar trebui sa se intample asa, iar acolo unde nu se intampla cei care nu isi fac datoria sa fie sanctionati cu sanctiuni administrative sau penale, daca e cazul.

Este ineficent si din punctul asta de vedere. Cred ca modalitatea de finantare a invatamantului in momentul de fata, finantarea standard per elev, si-a atins capacitatea maxima, este depasita pentru ca nu se dovedeste a fi foarte eficienta. Sunt scoli foarte mici unde finantarea per elev nu este suficienta si atunci calitatea invatamantului scade. Sunt alte scoli unde finantarea per elev e mult mai mare pt ca sunt foarte multi elevi si atunci banii acolo nu ca sunt risipiti, dar sunt distribuiti inechitabil si per ansamblu calitatea invatamantului este atat de diferita incat noi nu putem spune ca folosim eficient parghiile pe care le avem de a finanta invatamantul.

Sunt scoli mici in mediul rural in special care ar trebui comasate in zone de 2-3-4 sate in asa fel incat sa creasca si eficienta infrastructurii pentru ca poti sa ai o scoala mai mare, mai bine dotata, intr-un singur sat la care contribuie toate primariile din zona respectiva cu finantare per elev sau o finantare de care dispun unii mai mult, unii mai putin si in acelasi fel se eficientizeaza si resursa umana.

Am avea o oaza de profesori care pot lucra impreuna, o comunitate care poate sa se dezvolte si din punct de vedere profesional si sa aiba rezultate mai bune. Sunt multe locuri unde noi risipim resurse, nu doar financiare, si resurse umane. De exemplu, ar trebui regandita norma de incadrare a profesorilor astfel incat in momentul in care un profesor este angajat la o scoala sa aiba o norma de 48 ore dar sa nu fie obligat sa aiba 18 ore in scoala respectiva daca nu sunt 18 ore. Sa poata preda mult mai putin, dar sa aiba alte tipuri de activitati, sa poata organiza invvatamantul altfel, sa se ocupe de Scoala dupa Scoala, de exemplu.

Obiectivele Ministerului Educatiei sunt definite prin proiectul Romania Educata, o sa incercam sa ne incadram in aceea viziune. Regandirea arhitecturii sistemului de invatamant in asa fel incat sa ajungem cumva inspre ceea ce am spus mai devreme, la crearea de consortii scolare care sa eficientizeze resursa umana, regandirea intrarii in profesie astfel incat sa fie mai flexibila pentru cei care vor sa intre in profesie, dar sa si iasa daca nu le mai convine etc. Vrem sa punem la punct si o alta modalitate de progres in cariera didactica.

Vom regandi cariera didactica si modul in care este finantat invatamantul. Exista deja mai multe scenarii, unul este finantarea pe formatiune de studio, adica pe clasa imbinata cu finantarea per elev, o alta componenta de finantare va fi probabil finantarea bazata pe performanta (daca o scoala reusetse sa isi imbunatateasca rezultatele va primi o finantare suplimentara pentru a continua acel proces de imbunatatire a rezultatelor), o finantare pentru scolile din medii dezavantajate, apoi vorbim si de accesul la scoala al copiilor si tinerilor mai ales din mediul rural prin crearea de trasee de autobuze si microbuze scolare ca sa trecem peste aceasta disipare foarte mare a scolilor si sa cream niste centre mai mari unde copiii vor putea fi adusi din zonele limitrofe cu autobuze, cu microbuzele scolare astfel incat sa nu se ajunga intr-o situatie de discriminare, sa nu punem bariere suplimentare la accesul la educatie.

Avem nevoie de implicarea comunitatii cu resurse financiare, dar mai ales cu resurse umane care sa sprijine invatamantul cu modele de rol, cu oameni care merg in scoli si explica despre importanta invatarii, despre cat de important este sa obtii o meserie care sa te ajute ulterior sa iti castigi existnta, sa fii independent. Toate astea nu le poate face ministerul printr-o politica elaborate, oricat de bine ar fi scrisa acea politica.

Paloma Petrescu, Senior Advisor, Horváth

Cea mai mare problema a invatamantului romanesc este lipsa de continuitate a deciziilor. Asta conduce la decizii luate din birou, nu neaparat in concordanta cu nevoile din fiecare scoala. Schimbarile politice au ca efect renuntarea la unele actiuni incepute.

M-am bucurat sa il aud pe domnul Szekely ca vorbeste despre consortii, deci se reia si este foarte buna aceasta idee a consortiilor scolare. El a mai spus ca acel cost standard si-a atins limitele. Sigur, asa este, face parte dintr-o strategie de descentralizare scrisa prin anii 2005-2006. Ceea ce inseamna mult prea mult timp fara o analiza consistenta. Dar eu nu cunosc - cel putin nu au fost facute publice analize consistente - prin care sa rezulte care anume aspecte sunt depasite si cu ce alte aspecte ar trebui sa fie inlocuite acelea.

Ma bucur ca au in vedere decidentii de astazi transportul elevilor cu microbuzele scolare. Astea sunt lucruri care exista si unii dintre decidentii locali fac rabat de la ele si nu este ok, insa astea sunt efecte secundare si pe care e bine sa le cunoastem si sa ne gandim ce masuri pot fi luate inclusiv sanctionare.

Potrivit legii educaţiei, şcolile au mai multe surse de finanţare: finanţarea de bază (de la minister - care asigură salariile şi cheltuielile curente), finanţarea complementară (de la autorităţile locale - primării/ consilii judeţene - care alocă fie din fonduri proprii, fie solicită de la minister bani pe baza nevoilor şcolilor) şi finanţarea suplimentară (care vine de la minister pentru şcolile cu performanţe deosebire sau pentru finanţarea programelor naţionale).

Deci modul în care se cheluie banii din educaţie se poate ţine sub control dacă se monitorizează modul în care primăriile sprijină, îşi pun în practică şi îşi respectă atribuţiile pe care le au. Pentru că, de fapt, autorităţile locale sunt proprietarii clădirilor în care funcţionează şcolile şi, în calitate de proprietar, au obligaţia să le întreţină. Iar această parte de cheltuieli de investiţii şi consolidare se realizează din finanţarea complementară, deci tot de la bugetul de stat.

O propunere pe care am avut-o inca din 2005 cand am scris impreuna cu colaboratori strategia de descentralizare a invatamantului preuniversitar, propunerea mea si atunci a fost ca si descentralizarea care de altfel este principiul fundamental in legea educatiei sa se faca la nivelul scolilor. O sa imi suneti cine, directorul de la scoala nu stiu unde care nu stie?

Aveti dreptate. Dar cred ca directorii de scoli trebuie sa fie formati. A fost scris si cred ca s-a si derulat un program de management educational incluzand si management financiar tot prin 2006-2007. Nu pot sa va spun continutul acelui program pentru ca nu am mai fost parte a sistemului. Dar nu trebuie sa pornim de la premisa ca in invatamant nu se poate mai bine doar pentru ca ne confruntam acum cu niste probleme care sunt reale si sunt mari.

Insa cred ca toate deciziile sistemice trebuie luate fundamentat cu analize si cercetari temeinice la nivel de sistem. Si nu doar asa, sa avem situatii in care Ministerul de Finante sa zica ca sunt bani in contul educatiei care nu se cheltuiesc. Pai nu se cheltuiesc pentru ca s-a declansat o achizitie care valoreaza cu 5 lei mai mult decat are el bani in cont si in concluzie fiind insistutie publica nu poate sa semneze contractul de achizitie decat daca are suma deschisa, daca are bani in cont. Este vorba nu numai despre lipsa banilor, ci si despre utilizarea lor poate nu intotdeauna foarte eficienta si poate ar trebui sa avem in vedere in primul rand nevoile scolilor.

Nu cred ca se pot lua masuri la nivel de sistem care sa fie bune pentru fiecare scoala in parte. Este o munca sisifica, dar sunt convinsa ca este solutia cea mai buna, descentralizarea sa se faca la nivelul scolii. Sau daca ramane la nivelul comunitatii locale foarte bine, trebuie introdusa foarte puternic componenta de control a modului in care se pun in practica atributiile autoritatilor locale.

Practic, finantarea poate sa vina prin primarie, dar sa vina directionat pentru scoala si in cazul acesta utilizarea banilor care au venit pentru scoala si care au fost folositi in alte scopuri sa fie trecute la categoria evaziune fiscala. Sigur ca exista scoli foarte mici in care costul standard nu are acoperire ori numarul de elevi nu ar acoperi nevoile reale, asa este. Pe vremea cand s-a construit aceasta formula de finantare se vorbea despre un buffer, un fond de echilibrare.

Nu stiu daca el exista, insa acesta era scopul fondului de echilibrare, pornind chiar de la cum se asigura caldura in scoli. Unele scoli pornesc caldura pe gaz, alte scoli pe lemne, alte scoli nu au nici soba deci trebuia sa existe acest buffer cu un rol f important. Sigur el inseamna un cont separat in care sa fie un buget din care sa se poate distribui in functie de nevoile prezentate, dar fundamentat si verificat modul de utilizare al banilor.

S-au cumparat laptopuri foarte bine, este minunat. Dar vreau sa va mai spun ca din punctul de vedere al modului in care sunt utilizati, banii nu sunt utilizati eficient. Anul trecut au fost alegerile locale, au fost in campanie primariile. In perioada aceea de campanie multe primarii au cumparat laptopuri sau tablete pentru elevii din scoala.

Ministerul Educatiei a facut o achizitie substantiala de laptopuri, dar in momentul in care aceste laptopuri au ajuns cu destinatia la alevi multi dintre elevii din unele scoli aveau deja tabletele primite de la primarie, nu mai puteau sa beneficieze de un al 2-lea echipament. Si atunci in multe situatii ele au ramas la scoala, introduse in gestiunea scolii si zac nefolosite acolo. Pentru ca ele nu puteau sa fie folosite in alt scop. Este vorba si de legislatie.

Nu este vorba doar de bani, este vorba de eficienta cheltuirii banilor pe nevoi reale si nu pe nevoi globale, dar si de modificarea si accesibilizarea legislatiei care sa poata permita utilizarea tuturor resurselor pe care le avem cu mare eficienta. Nu toti profesorii, mai ales cei din rural, au echipamente acasa. Cum sa le dai dintr-o achizitie care era destinata elevilor? Desi dotarea profesorului este un factor esential pentru calitatea educatiei.

Eu as fi optimista privind PNRR si cele 4 miliarde cu conditia sa aflam cam care sunt intentiile. Este si vina mea ca nu m-am informat suficient, dar eu nu stiu in momentul acesta un plan concret. Stiu doar ce ar trebui sa se faca si ce isi propune asa la nivel de viziune. Dar de la viziune pana la practica e o gramada de spatiu liber pe care trebuie sa il umple cei care sunt in masura si responsabili impreuna cu societatea civila. Eu cred foarte mult in parteneriatul public-privat si nicioadata cand mi s-a cerut opinia nu m-am eschivat.

Oana Moşoiu, expert în educaţie, lector universitar

Ce am auzit pana acum m-a dus cu gandul la cuvantul flexibilitate si agilitate, e nevoie de o abordare care sa permita o dinamica mai buna a sistemului educational. Mie imi plac ideile curajoase, imi place si proiectul Romania educata pentru ca am fost parte din proces.

As spune mai degraba ca e nevoie de o localizare mai mult decat descentralizare, pentru ca se pare ca acest cuvant – descentralizare- a esuat teribil in mentalul nostru colectiv. Poate ca localizarea, modalitatea de a aduce solutii cat mai locale la problemele locale ar fi un termen mai bun.

Invatarea e mai lunga decat scoala, este dincolo de scoala, iar acest lucru depinde de cat de agili vom fi in a organiza diferite tipuri de invatare in afara scolii sau depasind cumva conceptul de scoala folosind spatiile outdoor, folosind vacantele de vara intr-un mod dinamic, nu intr-un mod scolaresc care induce copiilor o anumita respingere fata de ideea de scoala.

Ne incapatanam sa tinem un curriculum monodisciplinar, sa nu asimilam noi perspective de predare a materiilor care de fapt ar eficientiza si invatarea, dar si modul de organizare al profesorilor in context scolar sau in alte tipuri de contexte si fac trimitere la proiecte precum fizica altfel, chimia altfel, biologia altfel, unde au fost formati profesori din mediul ONG si unde s-a gasit o punte de colaborare cu inspectorii de specialitate din min educatiei.

Da, avem o problema cum recrutam profesorii, pe cei mai buni sau pe cei care isi doresc, pe cei mai motivati. Nu neaparat pe cei mai buni, desi asa spun teoriile si asa spun exemplele de buna practica, ma uit aici la Finlanda unde cei mai buni merg catre educatie. Poate nu o sa fie in Romania imediat cei mai buni pentru ca sunt alte domenii mai bine platite, mai bine pozitionate social. Intotdeauna profesorii vor prefera sa isi faca copiii avocati, judecatori, politisti decat profesori, sa fim foarte realisti cu privire la statutul social al profesiei de cadru didactic, nemaivorbind de cum este sa fii angajat in sistemul educational pentru ca nu este usor intr-un sistem destul de restrictiv si in care profesorii nu se simt confortabil sa fii angajat.

Un al doilea element este legat de cat de mult aliniem asteptarile cu instrumentele de evaluare.

Eu sunt specialist in evaluare si stiu ca ceea ce testezi si ceea ce masori este ceea ce se invata. Daca eu nu aliniez intre aceste perspective generoase de lege a educatiei cu predarea integrata cu instrumentele de evaluare ale cadrelor didactice sau cand spun ca am elevi pe care ii pierd, dar in fisa de evaluare eu nu pun ”din 3 elevi pe 2 am reusit sa ii duc de la nota 2 la nota 5”, eu nu voi putea avea rezultate peste noapte. Cine vrea o pozitie de director sau de management educational trebuie sa fie evaluat in raport cu aceste aspiratii si asteptari.

Trebuie sa le dam profesorilor libertatea sa incece. Deci un pic creditarea profesorilor si schimbarea discursului educational din acest trebuie, trebuie, normativitatea aceasta excesiva care cumva impune intr-un sens foarte fals. Noi nu stim ce trebuie daca nu suntem acolo local si trebuie sa evitam acest “trebuie” si sa facem mai mult.

Ruxandra Mercea, director executiv, Transylvania College

Trebuie sa readucem energia in educatie, sa ne placa cand vorbim despre educatie, sa o facem cu pasiune si cu iubire si sa fim aliniati cu totii la o viziune de tara in ceea ce priveste educatia. Ca vorbim de educatie privata sau de stat toti sa stim la ce tragem. Cum arata tara noastra peste 20 ani cand cu toate solutiile astea, ca nu e despre solutii vorba acum, e doar despre a ne alinia esential la ce ne dorim, ce ne dorim ca si profesori, ca si parinti, ce ne dorim de la tineri. Sa vina cu placere la scoala, sa aiba incredere in ei, sa aiba incredere in noi, indiferent de ce fel de educatie vorbim.

Cred ca suntem mult prea rupti in tara asta si mult prea divizati si mult prea mult pe trebuie si mult prea putin pe dragul de invatare si energie.

O schimbare pe care o pot implementa toti directorii de scoli de stat din tara asta pe care am aplicat-o la noi la scoala adcue rezultate foarte bune. Se numeste transformarea sedintelor cu parintii din sedintele acelea cu parintii in care toata lumea pleaca cu un nod in stomac in sedinte cu parintii in care copiii isi chema parintii la scoala sa afle despre ei ce e bine, despre ei ce fac, despre progresul lor si cum anume ii pot sprijini. Din sedinte cu parintii cu parintii si cu profesorii fara elevul de fata in sedinte cu parintii cu copilul de fata in care copilul e sprijinit sa vorbeasca despre el, sa puna intrebari, sa raspunda si adultii importanti din jurul lui sa fie acolo pentru el, pentru copil.

Ca mama, mi-au dat lacrimile in momentul in care am primit scriosare de la fiica mea sa vin la aceasta intalnire, iar in fiica mea si in ceilalti copii ai mei a crescut motivatia intrinseca. Pentru ca a inceput prin pregatirea pentru aceasta intalnire sa inteleaga de ce invata, de ce merge la scoala in fiecare dimineata, de ce are atatea materii si sunt materiile astea in acest moment pentru ea. Efectul a fost incredibil in ceea ce priveste motivatia copilului.

Deja scolile de stat isi doresc sa implementeze si sa faca multe din bunele practici din mediul privat, cee ce este exceptional. Si ce vad si imi doresc este mult mai multa colaborare si mult mai putina competitie. Pentru ca educatia nu este despre competitie. Fiecare dintre scolile noastre vreau sa raspunda la o nevoie locala.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria social

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: educatie,; buget,; ericsson,; horváth.

Citește pe alephnews.ro: FBI, ODNI și CISA au emis un avertisment comun despre operațiunile Rusiei menite să submineze încrederea în alegerile americane

Citește pe www.zf.ro: A fost prezentat tractorul produs de RURIS Craiova. Cum arată tractorul românesc, cu preţuri între 3.000 şi 5.000 de euro

Citește pe www.zf.ro: Firma din România care face bani din ce aruncă românii la coş a deschis cea mai modernă fabrică din UE

Citește și: Cum pot beneficia de şomaj tehnic salariaţii firmelor a căror activitate este suspendată în contextul COVID-19

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.