Voiculescu: Sunt doar pensionar, nu mai sunt nici măcar oligarh

Voiculescu a spus, la ieşirea din sala de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti, că judecătorii l-au întrebat cum s-au petrecut lucrurile din 1991-1992, de când a intrat în economia de piaţă.

Fondatorul Partidului Conservator a spus că indiferent de ce se va întâmpla, nu pune la îndoială profesionalismul judecătoarei Camelia Bogdan, preşedintele completului care judecă dosarul ICA.

Întrebat de ce avocaţii au mai cerut, în aceste condiţii, revocarea completului de judecată, Voiculescu a spus că probabil au avut motive juridice care i-au determina să solicite acest lucru.

"Toate întrebările au fost absolut corecte, fără niciun fel de tendinţă, fără niciun fel de încercare de a mă încurca", a spus Voiculescu.

Întrebat dacă nu ştia ce înseamnă beneficiar real al unor societăţi, Voiculescu a spus că o astfel de persoană este aceea care care "este  în spatele cuiva". "Eu nu am fost niciodată în spatele nimănui, am fost mereu în faţă", a adăugat Voiculescu.

Întrebat dacă se teme de o eventuală condamnare, Voiculescu a spus că nu este vorba de teamă, dar este neplăcută o pedeapsă cu executare. "Eu cred că în ţara asta, dacă e să se facă nedreptăţi, şi eu sper că nu e cazul, sunt nedreptăţi mult mai mari decât această eventuală nedreptate care mi s-ar face mie", a mai spus Voiculescu.

Întrebat, referitor la faptul că în 2007 Ambasada SUA l-a inclus într-un top cinci oligarhi din România, pe ce poziţie crede că ar fi în prezent, Voiculescu a spus că Ambasada SUA are alte meniri decât să stabilească oligarhii României.

"Regret enorm dacă România are numai cinci oligarhi, pentru că oligarhii, pe lângă alte lucruri rele, are şi multe lucruri bune, printre faptul că asigură locuri de muncă", a spus Voiculescu.

În ce priveşte locul pe care s-ar afla acum într-un top al oligarhilor, Voiculescu a spus că nu ştie unde se poziţionează, ulterior precizând că nu se poziţionează pe niciun loc, pentru că el acum este pensionar, nu mai este "nici măcar oligarh". "Sigur, toată lumea vrea să mă menţină oilgarh. Nu mă deranjează", a mai spus Voiculescu, precizând că este şi va rămâne om politic.

Dan Voiculescu a arătat luni, în declaraţia dată la instanţă, că ştie ce învinuiri îi sunt aduse în dosarul ICA, dar nu le recunoaşte, susţinând că procurorul de caz a intimidat martorii, că s-a stabilit un prejudiciu fals şi că au dispărut 40 dintre volumele de material probatoriu.

El a adăugat că la dosarul ICA nu există probe materiale care să ateste vinovăţia sa, arătând totodată că procurorul de caz intimida martorii şi le spunea că "Voiculescu trebuie găsit vinovat".

Dan Voiculescu a mai spus că în dosar a fost stabilit un prejudiciu fals şi, mai mult, că au dispărut 40 dintre volumele de material probatoriu. "Spălarea de bani nu are nicio legătură cu acţiunile mele", a arătat Voiculescu.

Dan Voiculescu a mai spus că depune la dosar o definiţie referitoare la spălara banilor şi a cerut să fie judecat şi pentru fapta de folosire, de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, a influenţei şi autorităţii date de această calitate în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, deşi aceasta s-a prescris.

"Am fost acuzat de două infracţiuni. Eu am cerut să fiu judecat pentru ambele. În sentinţa de la Tribunalul Bucureşti se vorbeşte doar despre o acuzaţie, spălarea de bani. Se merge pe ideea că s-a prescris . Eu vreau să se stabilească dacă sunt vinovat sau nu. E dreptul meu să cer asta", a mai arătat Voiculescu.

Instanţa l-a întrebat pe Voiculescu cine era proprietarul real al firmei Crescent şi cu ce se ocup aceasta, dar şi despre înfiinţarea firmei Bioprod.

"Proprietarul Crescent era domnul Michael Samal. Societatea se ocupa cu transportul Cargo cu vapoare din Constanţa în Mediterana", a spus Voiculescu.

Întrebat cine făcea parte din Grivco la momentul privatizării ICA şi ce legătură avea cu societatea Benefica, Voiculescu a răspuns: "Eu nu eram la Crescent când s-a făcut privatizarea, nici la Grivco".

"Benefica este o companie care acum nu îmi amintesc cu ce se ocupa, dar din câte am înţeles, produce pâine în judeţul Prahova", a arătat Voiculescu.

El a mai spus că Institutul de Cercetări Alimentare funcţiona într-o clădire insalubră, din acest motiv a fost luată decizia mutării într-un sediu nou, unde să aibă loc activitatea de cercetare.

"Azi, institutul de chimie alimentară funcţionează, performează. Este singurul privat care funcţionează. Pe terenul unde a fost institutul nu s-a întâmplat absolut nimic. Au rămas ca în '82-'83. Singurul lucru a fost o şcoală de dresaj de câini, care a funcţionat două luni. În rest, a rămas exact la fel, sunt aceleaşi clădiri. Terenurile şi clădirile nu plătesc salarii şi întreţinerea decât dacă le vinzi, ceea ce nu s-a întâmplat. Nu am cunoscut niciodată detalii despre terenuri", a spus Voiculescu în faţa instanţei.

"După 1989, am făcut o analiză asupra sectoarelor unde era nevoie de dezvoltare. Am constatat că e nevoie de presă, era un singur ziar, Scânteia. Am constatat că domeniul de dezvoltare era cercetarea. Cu ICA am stabilit că este bine să deschidem o companie care să se ocupe cu cercetarea în domeniul alimentar. Ştiam că institutul avea probleme financiare", a arătat Voiculescu.

Judecătoarea Camelia Bogdan l-a întrebat dacă el era cel care controla Grivco, din spate.

"Nu am fost beneficiar real, dar eu am fondat Grivco, e ca şi copilul meu. Am avut mereu biroul în Grivco. În februarie 2004, am acordat 17 milioane de lei cu titlu de împrumut către ICA, pentru că Grivco avea un buget de venituri şi cheltuieli. Suma era necesară urgent pentru că trebuiau plătite datoriile ICA către stat şi furnizori. Termenul de rambursare era 30.04.2004, cu o dobândă de 20%. La vremea aceea, se acordau împrumuturi cu dobândă de 60%. Pentru că nu s-a plătit împrumutul, mi s-au acordat acţiuni, aşa cum era stipulat în contract", a spus Voiculescu.

Voiculescu a mai spus instanţei că în 2004 a înmânat toate acţiunile pe care le avea fiicelor sale.

"Am intrat în Parlament şi am hotărât să nu amestec politica cu afacerile. În anii 2000 am avut o mare tragedie în familie, după care am fost dărâmat şi nu mi-am revenit până în 2004", a spus Voiculescu.

Înainte de audierea inculpaţilor, avocatul lui Dan Voiculescu a cerut ca dosarul ICA să fie trimis pentru repartizare aleatorie unui alt complet, motivând că cei doi magistraţi din această cauză au fost desemnaţi în 26 iunie, când aceştia erau încă judecători la Tribunalul Bucureşti.

Avocatul Gheorghiţă Mateuţ a precizat că la 26 iunie, Curtea de Apel Bucureşti a decis noii membri ai acestui complet, deşi aceştia erau atunci judecători la Tribunalul Bucureşti şi au venit la CAB din 1 iulie, când au şi început judecarea dosarului ICA.

Cererea a fost susţinută şi de ceilalţi avocaţi din dosar, în final fiind respinsă de instanţă, care a trecut la audierea inculpaţilor.

Dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare este judecat din 1 iulie de completul format din magistraţii Camelia Bogdan şi Mihai Alexandru Mihalcea, aceştia fiind desemnaţi după ce preşedintele completului iniţial, Stan Mustaţă, a fost arestat pentru trafic de influenţă, iar celelălalt membru, Florică Duţă, s-a pensionat.

În 26 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe Dan Voiculescu la cinci ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani. Instanţa a constatat că a fost împlinit termenul de prescripţie specială şi a dispus încetarea procesului penal pentru cealaltă infracţiune de care a fost acuzat Dan Voiculescu de către procurorii DNA, respectiv cea de folosire, de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, a influenţei şi autorităţii date de această calitate în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Gheorghe Mencinicopschi, fostul ministru Sorin Pantiş, Corneliu Popa, Cătălin Sandu Jean, Vlad Săvulescu şi Flavius Adrian Pop au fost condamnaţi la şase ani de închisoare cu executare. Instanţa a mai dispus condamnarea la câte cinci ani de închisoare cu executare a lui Gheorghe Sin, Constantin Baciu, Alexandru Petre, Grigore Marinescu şi Vica Ene. În cazul lui Marian Gheorghe Domnişoru, instanţa a dispus încetarea procesul penal, constatând că acesta a decedat în cursul procesului penal.

Sentinţa a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti, care va da o decizie definitivă în acest dosar.

Dan Voiculescu şi alte 12 persoane au fost trimişi în judecată în acest dosar la începutul lunii decembrie 2008. Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie susţin că privatizarea frauduloasă a ICA ar fi fost făcută în folosul lui Dan Voiculescu, fiind realizată prin subevaluarea bunurilor institutului cu peste 7,7 milioane de euro. Potrivit procurorilor, prejudiciul produs în urma acestei privatizări se ridică la peste 60 de milioane de euro.