Interviu  Vulnerabilitatea, un „defect” în zilele noastre. Despre cum să ne învingem temerile şi cum ni se schimbă viaţa când suntem asumaţi

Vulnerabilitatea, interviu cu Alina Gălăţanu, psiholog clinician, psihoterapeut, supervizor, preşedinte al Institutului pentru Cercetarea Tulburărilor din Spectrul Autist.

• Cum este definită vulnerabilitatea?

„Vulnerabilitatea este atunci când o persoană întâmpină dificultăţi în a face faţă unei situaţie, când nu are resursele necesare de a răspunde la o anumită situaţie. Dacă ai probleme în mod frecvent la care nu ştii să faci faţă, atunci da, poţi face din asta o vulnerabilitate. Practic, vulnerabilitatea ar fi un tip de problemă, un anumit tip de situaţie la care de obicei nu reuşeşti să faci faţă sau reuşeşti cu dificultate.”

• Multă lume are impresia că o persoană vulnerabilă este de fapt, o persoană sensibilă

„Sensibilitatea este momentul în care o persoană are o reacţie mai puternică la nişte stimuli pe care majoritatea îi percep ca fiind de intensitate medie.”

„Sensibilitatea devine o vulnerabilitate atunci cand nu îi permite individului să performeze la parametrii la care el ar putea performa. Adică, atunci când îi împiedică potenţialul să se manifeste la capacitate maximă.”

„Vulnerabilitatea are legătură cu felul în care trăieşte persoana propriile minusuri. Sunt oameni care ştiu că lor nu le este confortabil în centru atenţiei, să fie expuşi, prin urmare, aleg să performeze în alte domenii, alte activităţi şi sunt foarte împăcaţi cu asta. Atunci nu e o vulnerabilitate, e un lucru despre sine asumat.”

„În momentul în care ştii că eşti vulnerabil la o anumită chestie şi permiţi acestei vulnerabilităţi, acestei temeri, să te îngrădească şi în egală măsură te simţi frustrat că eşti îngrădit de propriile tale frici, atunci nu este o chestie asumată. Practic, permiti vulnerabilităţii respectiv să îţi controleze viaţa.”

• Ce se întâmplă când refuzi să fii vulnerabil?

„În general perfecţioniştii fac asta. Oamenii care îşi doresc cu orice preţ să aibă o imagine impecabilă, să pară perfecţi, cu viaţa perfectă. Încep să nege ceea ce simt. În acest fel ajung să nu mai aibă contact cu ei şi încep să dezvolte tot felul de patologii, cum ar fi sindromul the burnout (oboseală cronică), depresie, anxietate.”

„Sau cei care îşi doresc atât de mult să performeze, mai ales pe zona de job şi imaginea lor contează atât de mult, să fie totul perfect, încât nu mai este capabili să delege sarcini sau împartă responsabilităţile lor şi ajung la burnout (oboseală cronică), stres cronic. Orice neacceptare în ceea ce ne priveşte îşi cere tributul, mai devreme sau mai târziu.”

• De ce refuză totuşi oamenii să fie vulnerabili?

„Pentru că este foarte greu. Pentru că asta au fost învăţaţi de mici. Pentru că încă avem o societate care consideră că să fii vulnerabil înseamnă că eşti slab când de fapt ar trebui să fii puternic ca să performezi.. Şi atunci, acestea sunt motivele pentru care preferă să ascundă lucrurile astea. Le ascund aşa de bine de ceilalţi încât la un moment dat încep să îl ascundă şi de ei.”

• People pleaser - Persoana care încearcă din răsputeri să îi facă fericiţi pe cei din jurul său

„Sunt oamenii care ar face lucruri indiferent de ce simt sau gândesc ei despre lucrul respectiv. Povestea asta se întâmplă mai ales în grupurile de preadolescenţi şi adolescenţi. Sunt oamenii compromisurilor, care tot timpul cedează de la ei în favoarea celorlalţi  din teama de a fi respir, din teama de a nu supăra, de a nu pierde sau de a intra într-o confruntare. Intervine teama de abandon. Au distorsiunea cognitivă, gândul iraţional de tipul „Dacă fac asta, nu mă va iubi” sau „Dacă îi spun ceva, nu mai vrea să vorbească cu mine”.

• Cum să nu mai fii omul compromisului

„În primul rând ei trebuie să conştientizeze, beneficii vs dezavantaje în relaţiile pe care le au, să constate că au acest sistem de gândire disfuncţional, să vadă ce îl ţine în acea relaţie, pentru că de obicei, people pleaseri găsesc motivaţie în a face fericiţi pe ceilalţi.”

• Şi totuşi, cum faci o persoană a compromisurilor să se desprindă de relaţiile disfuncţionale când teama de singurătate este atât de puternică?

„Nu ai cum să rămâi singur pentru că prietenii nu sunt singuri oameni de pe planetă. Dacă o relaţie este toxică pentru tine, de ce ai păstra-o? Dacă ai avea o umbrelă care este spartă şi te plouă prin ea, tu o mai foloseşti?”

„Dacă ţi-e atât de teamă că rămâi singur înseamnă că undeva există o nesiguranţă la nivel personal. Înseamnă că ai impresia că nu eşti capabil să ai alte relaţii. Şi aici se poate lucra pe dezvoltarea personală, în terapie sau de unul singur, dacă poţi.”

„Să rămâi singur e imposibil, poţi să cunoşti oameni oricând. Fiecare dintre noi avem de oferit nişte lucruri celorlalţi. Avem atuuri, avem valori. Orice persoană este valoroasă. Trebuie să începi să fii conştient de valoarea pe care o ai. ”

• Oamenii care iau în derâdere vulnerabilităţile celor din jur

„Ceea ce fac oamenii, fac din lipsa de educaţie emoţională, lipsa de educaţie cu privire la psihologie, cu lipsa de educaţie asupra sănătăţii mintale. Ar trebui o campanie de conştientizare majoră, astfel încât să putem să prevenim anumite lucruri, să putem să tratăm nişte lucruri, cât ele pot fi tratate şi nu se duc în patologii cronice care să necesite medicaţie pe lungă durată sau alte complicaţii.”

• Când îţi recunoşti vulnerabilităţile, calitatea vieţii se schimbă în bine

„Da, în primul rând, fricile nu te mai controlează. O persoană care îşi recunoaşte vulnerabilităţile ar răspunde asumat când cineva face o remarcă. De exemplu, dacă vine cineva şi îi spune că este gras, el ar răspunde: „Da, ok, şi ce? E alegerea mea şi mă simt okay cu asta!”, dar nu o spune ca să i-o dai peste ochi, ci cu simţ de asumare despre sine „da, ok, aşa este, mă simt foarte bine în pielea mea”.

„Ideea e să şi o crezi şi simţi. Nu trebuie să fie o chestie mascată în aroganţă. Lucrurile asumate nu sunt stridente niciodată. Oamenii simt când nu eşti autentic, în special copii.”

„Eşti puternic prin faptul că îţi arăţi vulnerabilităţile. Asta înseamnă că ele nu te controlează, ci tu le controlezi pe ele. În momentul în care le arăţi, nu îţi mai este frică de ele. Aici e diferenţa.”

• Cum lucrăm singuri pe partea de dezvoltare personală?

„Oamenii ar putea să citească tot ce li se pare interesant în legătură cu problema lor, tot ce îi prinde, dar întotdeauna să verifice sursa. Să verifice dacă persoana care a scris cartea respectivă sau articolul respectiv, are studii în Psihologie sau nu. ”

CITEŞTE ŞI: Stresul în familie. Cum sunt afectaţi copiii şi părinţii şi ce e de făcut? Ce sfaturi concrete oferă psihologii?

CITEŞTE ŞI: Anxietatea. Totul despre tulburarea care afectează copii şi adulţi deopotrivă. Ce recomandă psihologii