Video WWF solicită autorităţilor identificarea şi protejarea coridoarelor de trecere ale ursului brun - FOTO, VIDEO

Organizaţia a anunţat miercuri încheierea proiectului "Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţii României şi Ucrainei", în cadrul căruia, timp de doi ani, au fost monitorizaţi mai mulţi urşi din Maramureş, pentru a fi identificate habitatele acestora şi traseele de deplasare.

La demararea proiectului, în aprilie 2012, au fost capturaţi de WWF România cinci urşi, cărora le-au fost montate colane cu semnal GPS-GSM, fiind apoi lăsaţi în libertate. De asemenea, au fost instalate camere şi s-au făcut cercetări în teren pentru monitorizarea acestora.

La nici o lună, unul dintre urşi a fost braconat, fiind găsit împuşcat cu colanul la gât. Un al doilea a reuşit să îşi dea jos dispozitivul, nu înainte însă ca acesta să transmită că ursul trecuse graniţa în Ucraina.

Ceilalţi trei sunt monitorizaţi şi în prezent. Dintre ei, unul a trecut la un moment dat graniţa cu Ucraina de trei ori în două-trei săptămâni. Ceilalţi doi au găsit condiţii optime şi au rămas în pădurile maramureşene, deplasându-se pe o suprafaţă de 6.000 - 10.000 de hectare, a arătat coordonatorul proiectului, Cristian Pap.

Potrivit concluziilor proiectului, ursul circulă dintr-o zonă de concentrare a speciei într-alta, pentru hrană, împerechere, odihnă, fiind un animal solitar, iar defrişările şi extinderea altor activităţi umane se interpun în parcursul său. În aceste condiţii, ursul are nevoie de coridoare de trecere îndeajuns de late, astfel încât, chiar dacă de-o parte şi de alta a acestora sunt zone locuite de oameni, să se poată deplasa fără a fi ameninţat sau a reprezenta o ameninţare.

Dacă se simte expus, dată fiind lipsa pădurii, şi nu-şi urmează traseul, ursul ajunge să trăiască într-un habitat limitat, ceea ce duce la deprecierea sa genetică, vizibilă prin faptul că exemplarele sunt mai mici şi au o capacitate mai mică de adaptare, aşa cum s-a întâmplat cu populaţia de urşi din Apuseni, conform concluziilor proiectului.

Specialiştii au mai stabilit că se impune conservarea genetică pentru urşii din Carpaţii României şi Ucrainei, în condiţiile în care cele două ţări adăpostesc 45 la sută din populaţia de urşi bruni din Europa, exceptând-o pe cea din Rusia.

De aceea, odată identificate coridoarele de deplasare pentru urşii din Maramureş, autorităţile ar trebui să ţină cont de acestea şi să nu permită defrişări sau construcţii acolo unde sunt aceste fâşii de trecere, arată reprezentanţii WWF România.

"Nu dărâmăm acuma case ca să treacă urşii", a declarat Costel Bucur, directorul programului Păduri şi Arii Protejate al WWF România, precizând că esenţial ar fi să fie păstrată categoria de folosinţă a terenurilor, adică, acolo unde este pădure, să rămână pădure şi să nu se aprobe noi construcţii în zonele indicate drept coridoare.

Acestea nu servesc numai deplasării urşilor, dar dacă sunt îndeajuns de întinse pentru urs, înseamnă că vor asigura un habitat prielnic şi căprioarelor sau altor specii mai mici.

De altfel, aceste zone sunt recunoscute în Legea ariilor protejate nr. 49/2011, care prevede că, la nouă luni de la adoptarea ei, se va stabili, prin ordin al ministrului Mediului, metodologia de identificare a coridoarelor ecologice şi măsurile de management ale acestora, a spus Costel Bucur, arătând că din 2011 nu s-a făcut nimic în acest sens.

Astfel, WWF România şi partenerul ucrainean, RachivEcoTur, au identificat coridoarele de trecere şi habitatele urşilor din Maramureş şi o suprafaţă similară care se întinde în continuare în Ucraina. Aici trăiesc între 200 şi 250 de urşi, în partea românească, şi 180-200 de exemplare în Ucraina.

Proiectul "Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţii României şi Ucrainei" a fost implementat cu o finanţare de 90 la sută din partea UE, în valoare de 937.834 de euro.