Kovesi: Eliberarea lui Vântu, după şapte zile de arest, a scăzut încrederea cetăţenilor în justiţie

Editorialistul pune sub semnul întrebării relevanţa unor discuţii dintre omul de afaceri şi unii jurnalişti, pentru ancheta magistraţilor, discuţii care „vor rămâne, categoric, în arhivele presei din România, ca nişte documente semnificative pentru ceea ce însemna jurnalismul în România astăzi”.

„Ce ţine de Ministerul Public, pot să vă spun cu certitudine, că noi protejăm datele cu caracter personal, şi am avut situaţii în care ni s-au cerut copii după dosare, şi atunci noi am acoperit nume de persoane, numere de telefon, date privind adresa, date privind boala. Totdeauna am făcut acest lucru. Însă, aici, în cazul în care dumnneavoastră mă întrebaţi, aş face câteva precizări, dar de principiu, n-aş vrea să comentez exact această speţă. Notele de redare pe care noi le facem într-un dosar penal, noi nu le facem ca să fie livrate publicului, noi le punem pentru judecător, ca să le aibă în considerare atunci când, în ansamblul probelor, apreciază vinovăţia unei persoane sau nu”, explică Kovesi.

Totodată, şeful Ministerului Public spune că în momentul în care un procuror a făcut o notă de redare a unei convorbiri, el este obligat să respecte legea în ceea ce priveşte modul de întocmire. „Acest lucru ce presupune ? Că el trebuie să spună cine cu cine discută, de pe ce posturi telefonice a sunat, la ce oră, în ce zi, şi conţinutul întregii convorbiri. Dacă, de exemplu, într-o convorbire telefonică se discută zece minute despre chestiuni private, iar la final se discută despre fapta penală, procurorul nu poate să scoată acel pasaj, să-l pună la dosar. El este obligat, potrivit legii, să pună întreaga discuţie. Apoi, ca să apreciezi dacă o anumită convorbire telefonică are relevanţă pentru caz, acest lucru poate să-l facă doar procurorul care instrumentează dosarul, şi doar judecătorul care, analizând întreg probatoriul, consideră că este relevantă sau nu, pentru soluţionarea dosarului”, afirmă Codruţa Kovesi.

Taiwanul ar putea cumpăra cu 200 de miliarde de dolari mai mult din SUA ca parte a unui acord

Burduja: ONG-uri de mediu încearcă să blocheze din nou proiectul Neptun Deep

În legătură cu criteriile pe care le au procurorii, atunci când apreciază asupra relevanţei unei discuţii, Kovesi indică dispoziţiile Codului de procedură penală, potrivit cărora, obiectul probatoriului nu e doar fapta penală comisă, ci trebuie să fie adunate şi date privind circumstanţele personale ale făptuitorului, să fie strânse date despre modul în care a acţionat, modul în care gândeşte, modul în care încearcă să influenţeze anumiţi martori sau anumite persoane.

„Or, în cazul în care dumneavoastră aţi făcut referire (Vântu-n.r.), vorbim despre o infracţiune care aduce atingere înfăptuirii justiţiei. Deci, anumite convorbiri care au fost inserate acolo sunt de natură să arate circumstanţele personale ale celor care au comis presupusele fapte penale şi care pot dovedi modul în care s-a încercat influenţarea justiţiei”, răspunde Kovesi.

La întrebarea cum influenţează justiţia o discuţie dintre omul de afaceri şi Doru Buşcu, Stelian Tănase sau Petrişor Obae, procurorul general spune: „Modul în care influenţează, modul în care gândeşte, modul în care încearcă să influenţeze justiţia şi opinia publică, modul în care îşi exprimă atitudinea faţă de instituţiile statului, faţă de hotărâri judecătoreşti”.

„Trebuie să avem în vedere întreg spectrul. Aş vrea să vă spun că în acest dosar la care facem referire au fost foarte multe note de redări, care erau la dosar, sunt file întregi, dacă nu mă înşel, sunt câteva sute de pagini de interceptări. Procurorul când a pus anumite discuţii la dosar, el nu le-a pus cu scopul de a fi făcute publice, ci de a fi folosite ca probă într-un dosar penal, şi aş vrea să spun că, oarecum, anumite pasaje care au apărut în mass-media au fost scoase din context. Deci n-au apărut integral, au apărut câteva fragmente. Acum nu este vina procurorului că dintr-un volum de câteva sute de interceptări, anumite fraze au fost extrase din context şi au fost comentate. Ca să-ţi faci o opinie, dacă o anumită discuţie are relevanţă sau nu, trebuie să citeşti tot dosarul. V-aş putea da un exemplu (…) «hai la mine, hai să facem o plimbare» – chestiuni de genul ăsta care, la prima vedere, îţi spui că nu are nicio relevanţă. Are relevanţă, dacă eu vreau să dovedesc că o anumită persoană are relaţie de prietenie cu altă persoană şi acest lucru e important pentru anchetă”, explică Kovesi.

Jurnalistul pune în discuţie contradicţia dintre faptul că procurorul „pregăteşte pentru examinare nepublică de către instanţă” a probelor, însă ele ajung publice.

„Dacă vreţi să mă refer strict la persoane care intră în contact cu persoana ascultată şi care sunt, cu ghilimelele de rigoare, victime colaterale, sigur că intenţia procurorului, când pune astfel de interceptări, nu este asta, de a crea şi victime colaterale, dar, dacă pentru dovedirea faptelor, este necesar ca procurorul să pună acea discuţie la dosar, atunci interesul privat trece în subordinea interesului public”, spune Kovesi.

În acest context, Kovesi spune că se pune problema dacă este necesar să apară o lege ca în momentul în care un dosar este făcut public să fie protejate datele personale, să poată fi protejată identitatea sau alte date ale interlocutorilor. „Cu această problemă, eu sunt de acord cu dumneavoastră şi chiar am să pun în discuţia Consiliului Superior al Magistraturii să găsim împreună un mod de a rezolva această problemă. Nu este primul caz în care note de redare ajung publice. Vreau să vă spun că, în acest caz, ţinta noastră nu au fost jurnaliştii. Şi am tot văzut în spaţiul public că se discută despre faptul că ascultăm jurnaliştii. Noi nu ascultăm jurnaliştii. Noi, dacă avem suspiciuni că o persoană comite o faptă de natură penală şi este necesar pentru dovedirea acelei fapte să procedăm la acest mijloc de probă, atunci punem interceptări. Legea prevede foarte clar condiţiile în care se poate dispune o interceptare. Însă, vă asigur că în niciunul din dosarele Ministerului Public nu am ascultat jurnalişti pentru că erau jurnalişti. Aşa cum sunt şi procurori care comit fapte penale, sau alte categorii profesionale”, a adăugat procurorul general al României.

În continuare, şeful Ministerului Public arată că Vântu, în faţa procurorilor, nu a dat niciun fel de declaraţii, nu a dorit să asculte proba audio, iar din ce ştie de la anchetatori, omul de afaceri a semnat prezentarea materialului de urmărire penală, fără să ceară probe noi şi fără să facă niciun fel de declaraţie în faza de urmărire penală.

„Însă vreau să vă spun că sunt situaţii în care au fost cercetate alte persoane şi faţă de care s-au folosit astfel de mijloace de probă, şi cu ocazia prezentării materialului, când au citit conţinutul tuturor notelor de redare, persoanele care au fost cercetate au spus «uite în discuţia care am avut-o cu X sau cu Y, eu cred că ar fi o probă care îmi este mie favorabilă». Atunci procurorul este obligat să facă redare pe acea convorbire, şi s-o pună la dosar, pentru că noi trebuie să strângem probe şi în apărarea, şi în învinuirea persoanei. În acest caz, nu s-a făcut acest lucru”, a subliniat Kovesi.

Întrebat despre „eficienţa stenogramelor” – aşa cum au fost şi în cazuri precum Costiniu, Căşuneanu, Locic, Popoviciu, Becali, Diaconescu, Vântu, toţi arestaţi, în prezent eliberaţi – raportată la imaginea şi eficienţa Parchetului în România, Kovesi afirmă: „Dacă în cursul unei investigaţii, un procuror consideră că persoana pe care o cercetează prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se duce la judecător, solicită arestarea preventivă. Această noţiune de pericol social concret pentru ordinea publică nu este definită de legiuitor. De aceea ea trebuie dovedită prin diverse mijloace de probă. Faptul că propunerea nu este însuşită de către un judecător nu înseamnă că dosarul nu este bine făcut sau că nu sunt suficiente probe. Este doar o măsură preventivă. Sunt foarte multe situaţii în care, chiar dacă inculpatul nu este arestat preventiv, el este trimis în judecată şi condamnat. Sau judecătorul consideră că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi dispune o altă măsură; de exemplu, a-l obliga de a nu părăsi ţara, care este tot o măsură preventivă. Însă, dacă vreţi din perspectiva cetăţeanului, cred că este o problemă care ţine de încrederea în justiţie, atunci când procurorul spune că prezintă pericol şi judecătorul spune «nu, nu prezină pericol public». Pentru oameni este foarte greu să înţeleagă de ce doi magistraţi care au aceeaşi pregătire şi lucrează după aceeaşi lege, interpretează diferit legea. Este ceea ce noi numim practică judiciară neunitară şi care, cred eu, aduce foarte mari deservicii sistemului judiciar, pentru că oamenii înţeleg foarte greu de ce pe aceeaşi situaţie, de fapt soluţiile sunt diferite”.

Kovesi a reamintit faptul că la începutul anului 2008, Ministerul Public a făcut o analiză pe situaţii în care procurorii propuneau arestarea, iar judecătorii nu erau de acord cu propunerile, constatându-se că există interpretări diferite ale acestei noţiuni: „pericol concret pentru ordinea publică”. Atunci, procurorul general a sesizat CSM şi a cerut discutarea situaţiilor în cadrul sistemului judiciar pentru identificarea soluţiilor de rezolvare a aceastei probleme de practică judiciară neunitară, întrucât ele generau neîncredere.

„A fost un caz foarte mult mediatizat în care s-a făcut o cercetare sociologică pe o perioadă de o săptămână, dacă nu mă înşel, când persoana bănuită că a comis fapta a fost arestată, iar la şapte zile a fost eliberată, timp în care încrederea cetăţenilor în justiţie a scăzut cu patru procente”, afirmă Kovesi.

Întrebat despre ce persoană e vorba, procurorul general a spus: „Este vorba despre cazul de favorizare a infractorului despre care am discutat mai devreme. (…) Cazul d.lui Vântu. Deci, dacă un procuror a considerat că este un pericol pentru ordinea publică, un judecător a admis propunerea şi a ajuns la un complet în care doi judecători n-au fost de acord, un judecător a făcut opinie separată, iată că au fost patru magistraţi, în care doi au considerat într-un fel, doi au considerat în alt fel; dar publicul a pierdut încrederea în justiţie şi procentul e de patru la sută, ceea ce mi se pare foarte mult”, a arătat Kovesi.

Totodată, Kovesi subliniază faptul că „în toate cazurile” la care s-a referit, motivul pentru care acuzaţii au fost puşi libertate „n-au fost motive de legalitate”.

„Au fost motive care ţin de pericolul pentru ordinea publică, ce este o chestiune subiectivă şi de apreciere, nu au fost puşi în libertate pe motive de nelegalitate sau de încălcare a legii”, declară Kovesi.

„Dacă un procuror a considerat că este un pericol pentru ordinea publică, un judecător a admis propunerea şi a ajuns la un complet în care doi judecători n-au fost de acord, un judecător a făcut opinie separată, iată că au fost patru magistraţi, în care doi au considerat într-un fel, doi au considerat în alt fel; dar publicul a pierdut încrederea în justiţie şi procentul e de patru la sută, ceea ce mi se pare foarte mult”, afirmă Kovesi, într-un interviu publicat duminică de ziarul Gândul.

Editorialistul Cristian Tudor Popescu – în interviul audio ce poate fi accesat pe site-ul www.gandul.info – pune în discuţie publicitatea stenogramelor din dosarele procurorilor ajunse la instanţă şi prezentate ca „subiecte de mare senzaţie în presă”.

„Cred că trebuie să lămurim modul în care aceste redări ale interceptărilor ajung în presă. În activitatea de urmărire penală sunt dosare în care procurorii apelează la aceste interceptări. Dacă ar fi să mă refer la o statistică în Ministerul Public, cred că în sub zece la sută din dosarele pe care noi le avem în instrumentare se apelează la acest procedeu. Avem structurile DNA şi DIICOT, unde faptele prin natura lor fiind mai grave, legea oferă posibilitatea anchetatorilor să folosească această metodă de probaţiune. Dar nu este un procent foarte mare de dosare în care se folosesc astfel de procedee probatorii. Problema interceptărilor care au ajuns în presă se poate explica, dacă vreţi, în următorul mod: o dată plecat dosarul de la Parchet, înregistrându-se la instanţa de judecată, el devine public. El poate fi consultat de persoana care este trimisă în judecată, (…) de avocat, şi poate fi consultat inclusiv de jurnalişti”, explică procurorul Kovesi.

Kovesi nu neagă faptul că au fost situaţii în care poate astfel de interceptări s-au scurs şi din Ministerul Public, dar asigură că, în ultima perioadă, „scurgerea de informaţii «pe surse» din Ministerul Public este mult mai limitată faţă de anul 2006”, când a preluat funcţia de procuror general.

„Am avut multe situaţii în care persoana a fost cercetată, a plecat de la Parchet, s-a dus într-un studio de televiziune şi a comentat dosarul… A explicat ce a căutat la Parchet… Deci, situaţiile de acest gen, noi nu le putem opri…”, spune Kovesi.

Întrebat dacă „este legal ca astfel de înregistrări să apară în spaţiul public”, procurorul general susţine că „din moment ce dosarul a ajuns la instanţa de judecată, iar prin natura lor, şedinţele de judecată sunt publice, astfel de informaţii pot apărea public”.

„Am să fac o trimitere la Regulamentul CSM (Consiliul Superior al Magistraturii-n.r.), în care se prevede că părţile care sunt în dosar au dreptul să-şi consulte dosarul şi apărătorii lor, la fel, şi mai este o dispoziţie specială pentru jurnalişti, care pot avea acces la dosar, dacă fac o cerere şi dacă purtătorul de cuvânt sau preşedintele instanţei aprobă acest acces. Au fost multe situaţii în care dosare care au fost mult mediatizate au ajuns la instanţă, jurnaliştii au cerut acces, li s-a permis accesul la dosar, şi am văzut chiar şi imagini în diverse ziare, în care jurnaliştii pozau cu telefonul diverse stenograme”, declară Kovesi.

Astfel, spune sursa citată, accesul la dosar s-a făcut legal, pe baza unui regulament, întocmit de CSM.

În legătură cu situaţia care se creează cu privire la persoanele neimplicate în cercetarea procurorilor, în speţă jurnalişti, dar care apar în astfel de convorbiri înregistrate, Kovesi arată că din moment ce Regulamentul CSM permite jurnalistului să aibă acces la dosar, aşa cum este el făcut de procuror, deocamdată în aceste cazuri şi până în acest moment, legislaţia a fost respectată.

Citeşte mai multe…