ZIUA ARMATEI: Forţele Armate Române, o altfel de analiză strategică

Ziua Forţelor Armate a fost stabilită de conducerea comunistă a statului român prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, pentru data de 25 octombrie. La stabilirea datei au fost avute în vedere două obiective. Primul a fost cel de a disocia ziua de naştere a fostului rege, Mihai I, de eliberarea întregului teritoriu naţional de sub ocupaţia trupelor germane şi maghiare, prin operaţia declanşată special de conducerea militară română în data de 25 octombrie a anului 1944. Al doilea obiectiv a fost acela de a arăta că România a fost parte combatantă pe frontul din vest, după insurecţia armată din 23 august 1944.

Aceasta în contextul în care propaganda sovietică introdusese în manualele de istorie ziua de 31 octombrie ca dată la care trupele sovietice au eliberat România, iar Tratatul de pace de la Paris nu ne-a recunoscut statutul de combatant pe frontul antihitlerist.

Indiferent de modul în care a fost scrisă istoria, pentru militarii români ziua de 25 octombrie reprezintă un moment plin de emoţie, încărcat de profunde semnificaţii simbolice, o ocazie pentru celebrarea sacrificiului, a onoarei şi demnităţii militare, indiferent de regimurile aflate la guvernare sau de deciziile din cancelariile marilor puteri, dar şi de reflecţie privind viitorul unei instituţii considerată pilonul suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a statului român.

La aproape 60 de ani de la stabilirea acestei sărbători, vă propun o temă de dezbatere, respectiv cum ar trebui să arate Forţele Armate ale României. Desigur, tema ar trebui să fie rezultatul unei Analize strategice a apărării, dar acest proces încă nu a fost iniţiat. Poate că o abordare inversă, pornind de la un posibil rezultat, cu argumente pro şi contra, va determina o regândire a planificării apărării.

(Generalul (r)  Ştefan Dănilă este fost şef al Statului Major General al Armatei României)

Citeşte continuarea articolului pe monitorulapararii.ro