20 de ani de la tragedia de la Furiani, când 18 oameni au murit şi 2.000 au fost răniţi – FOTO

La 20 de ani de la catastrofa de la Furiani, amintirea rămâne dureroasă pentru victime şi apropiaţii acestora, care refuză uitarea şi nu înţeleg interminabila saga a reconstrucţiei stadionului.

Şocate de iresponsabilitatea celor care au provocat tragedia de la 5 mai 1992, victimele solicită respectarea unei promisiuni oficiale de a nu se mai disputa niciun meci profesionist la 5 mai. Amărăciunea este amplificată şi de starea stadionului Armand-Cesari, în care zeci de milioane de euro au fost investite şi a cărui renovare nu s-a încheiat încă.

Războiul din Ucraina, ziua 1125. Ucraina recucerește teritorii în regiunea Harkov / Discuțiile SUA-Ucraina de la Riad s-au concentrat pe oprirea atacurilor asupra porturilor

Războiul din Ucraina, ziua 1115. Incendiu de proporţii la rafinăria Tuapse din Rusia după un atac atribuit Ucrainei / Ruşii anunţă că au cucerit o localitate din Kursk

În această incintă evoluează încă Sporting Club de Bastia, care marţi seară şi-a asigura promovarea în prima ligă franceză.

La 5 mai 1992, cu câteva minute înainte de începerea semifinalei Cupei Franţei dintre SCB şi Olympique Marseille, în stadionul arhiplin, o tribună metalică uriaşă de 10.000 de locuri s-a prăbuşit ca un castel de cărţi.

„În câteva secunde sărbătoarea s-a transformat în oroare, stadionul în delir a devenit un câmp de luptă”, mărturiseşte unul dintre supravieţuitorii acestei „prime catastrofe din fotbalul – afacere”, actualul preşedinte al Ligii Corsicane de fotbal, Marc Riolacci.

Jucătorii au fost primii care au acordat ajutor victimelor îngropate în tuburile metalice din tribuna Nord. Pe tot parcursul nopţii zeci de elicoptere au coborât pe gazon pentru a prelua răniţii şi morţii.

Toate victimele au fost prinse în tribuna specială ridicată pentru a spori capacitatea stadionului din Furiani, o comună de lângă Bastia. Tribuna, înaltă de 20 de metri, a fost ridicată într-o singură săptămână la cererea conducerii SCB.

Ancheta a dezvăluit o serie de nereguli, cum ar fi folosirea de materiale necorespuzătoare, dar şi probleme de securitate în instalarea unei tribune pentru care era nevoie de cel puţin o lună de lucru şi personal autorizat.

Doi ani mai târziu doar inginerul societăţii care a ridicat tribuna a fost condamnat la închisoare pentru omucidere şi răni involuntare.

La procesul din 1994 nu a fost prezent preşedintele clubului, Jean-François Filippi, cel care comandase amplasarea tribunei. El fusese asasinat cu o săptămână înainte de proces.

„Victimele au fost uitate, justiţia şi-a făcut treaba dar nimeni nu şi-a asumat responsabilităţile. Este imoral”, spune astăzi Vanina Guidicelli, al cărei soţ, Pierre-Jean, jurnalist, a murit din cauza rănilor într-un spital din Marsilia.

Guidicelli conduce un colectiv al victimelor care solicită ca niciun meci profesionist să nu se dispute la 5 mai, aşa cum a promis preşedintele François Mitterrand.

Colectivul a obţinut în acest an amânarea finalei Cupei Franţei, din 5 mai. Însă vrea ca acest lucru să fie menţinut aşa cum se face în Anglia „unde nu se dispută niciun meci la 15 aprilie şi 29 mai, după tragediile de pe Hillsborough şi Heysel”.

(Material realizat de Luminiţa Turcu, [email protected]).