Acum 98 de ani de Crăciun – Ziua „războiului” dintre Seleção Canarinha şi La Albiceleste

Sunt unele zile în care azi ştii că pur şi simplu nu vei vedea un meci de fotbal al Braziliei sau al Argentinei.

De Paşte, sigur nu. În perioada Carnavalului, nicio şansă, nici măcar în iad. De Crăciun..., nimeni nu joacă de Crăciun.

În Anglia se joacă, de fapt se joacă foarte mult. În fiecare sezon din Premier League sunt o mulţime de zile de meciuri între 22 decembrie şi 1 ianuarie. Dar chiar şi englezii îşi iau liber de Crăciun. 25 decembrie este singura zi din an în care majoritatea lumii se opreşte cu totul.

Totuşi, nu a fost întotdeauna aşa. Pentru că în urmă cu 98 de ani, pe 25 decembrie 1925, Brazilia nu numai că a jucat un meci de fotbal, dar a jucat unul împotriva Argentinei.

Aproximativ 30.000 de localnici din Buenos Aires, mai exact din suburbia La Plata, au asistat şi chiar se spune că au câştigat, un meci istoric. Şi nu a fost doar un meci amical. A fost practic finala turneului cunoscut acum sub numele de Copa America.

Stadionul "Gimnasia y Esgrima de La Plata" din La Plata, a fost construit în 1905 şi a fost renovat în 1925. Azi are o capacitate de 20.000 de locuri şi este stadionul de casă al echipei Gimnasia y Esgrima de La Plata.

La acea vreme, Campionatul Americii de Sud se juca anual, dar, în 1925, atât Uruguayul, cât şi Chile au ales să nu participe. Chile, de teamă că va repeta performanţa slabă din anul precedent, iar Uruguay din cauza unei crize instituţionale la federaţia sa de fotbal. Au rămas doar Argentina, Brazilia şi Paraguay. La vremea respectivă, ţările nordice nu au participat.

Cu doar trei echipe în competiţie, turneul s-a desfăşurat în format tur-retur şi a început la 29 noiembrie. Cu atât de puţini participanţi şi doar şase meciuri, partida decisivă a fost stabilită pentru ziua de Crăciun.

Argentina a câştigat primele trei meciuri, inclusiv o victorie cu 4-1 în faţa Braziliei pe Estadio Sportivo Barracas la 13 decembrie. Acel meci a inclus un hat-trick al marelui Manuel Seoane, în acea zi unul dintre cei şapte jucători de la Boca Juniors din echipă.

Seoane a fost un mare idol al lui Independiente, dar plecase de un an la Boca, după ce luase o lungă suspendare din fotbalul argentinian în urma unui incident cu un arbitru.

La acea vreme, Argentina avea două federaţii de fotbal aflate în conflict. Boca juca sub o altă conducere, într-o ligă paralelă, care nu recunoştea interdicţia jucătorului din impusă de federaţia concurentă.

Brazilia, de asemenea, învinsese Paraguayul de două ori, făcând ca titlul să se decidă în ziua de Crăciun, în ultimul meci al turneului, care avea să fie supranumit "Războiul Barracas".

Victoria Braziliei ar fi forţat un meci de baraj, iar Seleção Canarinha a preluat conducerea după ce legendarul Arthur Friedenreich a deschis scorul în minutul 27. Trei minute mai târziu, Nilo a dublat avantajul canarilor.

Localnicii nu au fost impresionaţi, iar tensiunile din meci au început să crească atunci când fundaşul argentinian Muttis a avut o intrare dură asupra lui Friedenreich. A izbucnit o bătaie între jucători, iar fanii s-au grăbit să intre pe teren pentru a se alătura bătăii.

Poliţia a fost nevoită să intervină şi să îi protejeze pe vizitatorii Selecao de fanii furioşi. După o amânare de zece minute, tensiunea s-a mai domolit, cel puţin pe teren. În tribune, în schimb, atmosfera era din ce în ce mai ostilă.

Cerroti a redus din diferenţă pentru Argentina cu cinci minute înainte de pauză. După zece minute din repriza secundă, Seoane a reuşit egalarea, rezultat care dădea titlul Argentinei.

Fluierul final a adus victoria Argentinei, dar asta nu a schimbat cu siguranţă starea de spirit din tribune. Surse ale vremii au afirmat că au plouat cu pietre pe brazilienii care plecau.

S-a afirmat că pierderea meciului de către Brazilia a fost un rezultat direct al intimidării venite din tribune, că oaspeţii s-au temut cu adevărat chiar pentru viaţa lor, cu atât mai mult dacă ar fi câştigat.

Ulterior, fundaşul brazilian Floriano a recunoscut că echipa şi-a petrecut ajunul meciului bucurându-se de viaţa de noapte a oraşului, ceea ce poate fi o altă explicaţie a eşecului.

Acasă la ei, brazilienii au fost indignaţi şi chiar au organizat un protest pe celebra Avenida Rio Branco din Rio de Janeiro.

Brazilia şi Argentina nu aveau să se mai întâlnească timp de 12 ani.