ANALIZĂ: Germania - Argentina, finalul apoteotic al Cupei Mondiale

De la atribuirea organizării CM-2014 Braziliei, au trecut şapte ani de când lumea fotbalului aşteaptă acest moment, acest fluier de start al arbitrului italian Nicola Rizzoli pe miticul stadion din Rio de Janeiro.

Aşteptarea a fost şi mai lungă pentru cele două finaliste, care au câştigat ultima dată Cupa Mondială chiar după finale în care au fost adversare: Argentina lui Maradona în 1986 (3-2) şi Germania lui Matthaus în 1990 (1-0).

Echipa Germaniei a obţinut ultima dată un trofeu la Campionatul European din 1996 şi vrea să se impună pentru a patra oară la CM, după "miracolul de la Berna" din 1954, triumful lui Beckenbauer din 1974 şi succesul din 1990. Va juca la Rio pentru a opta oară în ultimul act al unui turneul final al Cupei Mondiale.

Argentina nu a mai câştigat nimic de la Copa America din 1993, în afară de Jocurile Olimpice din 2004 şi 2008, şi a obţinut primul din cele două trofee ale Cupei Mondiale din palmaresul său acasă, în 1978.

Finala din 2014 va pune capăt unui turneu la care s-au întâmplat multe, cele mai mari surprize fiind eliminarea în grupe a deţinătoarei titlului, Spania, incredibila semifinală pierdută de Brazilia cu 1-7 în faţa Germaniei.

Germania este extrem de încrezătoare înaintea finalei cu Argentina, ca urmare a succesului zdrobitor din semifinale şi după ce la ultimele turnee a reuşit rezultate foarte bune (finala la CM-2002, locul 3 la CM-2006, finala la Euro-2008, locul 3 la CM-2010, semifinala la Euro-2012). Această selecţionată pare mai hotărâtă ca niciodată să obţină trofeul. Totul pare să fie în favoarea sa: are un antrenor fin tactician şi cu sânge rece, Joachim Low, care a pus la punct o linie de mijloc hiperdominatoare, cu Khedira-Schweinsteiger în susţinerea lui Kroos, cel mai bun pasator al turneului (4 pase decisive, la egalitate cu columbianul Cuadrado). În atac, Germania îi are pe uimitorul Muller (5 goluri, ca în 2010) şi bătrânul Klose (36 de ani), cel mai bun marcator din istoria Cupei Mondiale, cu 16 reuşite. Nu trebuie ignorat nici jokerul Schurrle (3 goluri).

Maşinărie invincibilă? Germania a zdrobit Portugalia (4-0), dar a avut dificultăţi în faţa Ghanei (2-2) şi SUA (1-0) în grupe, precum şi în faţa Algeriei în optimile de finală, scor 2-1 după prelungiri. Este adevărat că a avut ceva probleme, dar mai este adevărat şi că nu a pierdut.

Argentina lui Alejandro Sabella de asemenea nu a pierdut la turneul din Brazilia, dar nici nu s-a impus la o diferenţă mai mare de un gol, iar în semifinale a fost necesar să se treacă la loviturile de departajare pentru a se stabili câştigătoarea meciului dintre argentinieni şi Olanda. Însă echipa nu a mai primit gol de trei meciuri, fiind protejată de un Mascherano care refuză să cedeze. În sectorul ofensiv, Di Maria va putea oare să joace după ce a avut probleme musculare? Va confirma oare Aguero? Fără ei Messi este puţin singur. Va putea el să se ridice la nivelul evenimentului şi să se plaseze alături de Maradona în panteonul fotbalului? Cvadruplul câştigător al Balonului de Aur îl va egala pe idolul argentinienilor dacă va câştiga Cupa Mondială. Înaintea venirii lui Alejandro Sabella la conducerea tehnică a echipei Argentinei, Messi nu a strălucit cu adevărat la naţională. Sabella a încercat să facă pentru Messi ceea ce a reuşit Carlos Bilardo cu Maradona în 1986: să construiască o echipă în jurul său. Fotbalistul, devenit căpitan, s-a metamorfozat şi randamentul său la naţională a crescut simţitor (10 goluri în preliminarii, 4 la Cupa Mondială).

Până unde va merge Messi? Este Germania prea puternică pentru Argentina? Marele moment a sosit.