ANALIZĂ: Sebastian Vettel - perfecţiunea care enervează

Doar germanul Michael Schumacher, de şapte ori campion mondial, şi argentinianul Juan Manuel Fangio, de cinci ori încoronat în anii 50, au reuşit să câştige mai multe titluri decât Vettel, în timp ce Alain Prost a obţinut acelaşi număr ca pilotul de la Red Bull, patru.

Marele Premiu al Indiei a relevat din nou superioritatea dezarmantă a germanului şi a echipei sale Red Bull: cel mai rapid în antrenamente, cel mai rapid în calificări şi victorie la aproape 30 de secunde diferenţă faţă de al doilea clasat. Vettel a distrus orice idee de competiţie, iar acest lucru nu îl face un sportiv iubit. Dimpotrivă.

La Marele Premiu al Canadei, în Singapore şi la alte curse din acest sezon apariţia lui Vettel pe podium a fost întâmpinată cu huiduieli de public. Nu, Vettel nu a făcut nimic rău ca să atragă oprobriul public. Pur şi simplu constanţa sa în obţinerea victoriilor enervează pentru că ucide spectacolul şi suspansul. Nimeni nu vrea să meargă la o competiţie ştiind dinainte cine câştigă.

Cifrele succesului lui Vettel pot oferi o explicaţie pentru nemulţumirile celor care iubesc duelurile roată la roată în Formula 1. Germanul a luat startul în 117 curse, de 43 de ori din pole position, a câştigat 36 de Mari Premii, în alte 23 de ocazii fiind pe podium. Însumat, patru titluri mondiale în şase ani şi jumătate de carieră în Marele Circ. În medie, Vettel a câştigat o dată la trei Grand Prix-uri la care a participat sau a fost pe podium la fiecare a doua cursă.

Dacă ne referim la ultimele 13 luni, dominarea noului Schumacher a fost şi mai clară. Având 42 de puncte de recuperat faţă de Fernando Alonso în ultima parte a sezonului trecut, Vettel a înregistrat o serie de patru victorii consecutive care au schimbat favoritul la titlu. Seria a început la 23 septembrie 2012, la Singapore. De atunci s-au desfăşurat 23 de curse, incluzându-le şi pe cele din acest sezon, dintre care Vettel a câştigat 14, rezultând un procentaj de 60 la sută!

"Nimeni nu ar trebui să fie huiduit pentru succesul său, nu contează cât de uşor sau de greu îi este să-l obţină", îl apără pe Vettel unul dintre rivalii săi, Lewis Hamilton de la Mercedes. "Nu e depresiv, dar nu e niciodată nimic nou", a răspus britanicul atunci când a fost întrebat dacă Vettel provoacă depresie adversarilor.

Poate fi înţeleasă frustrarea fanilor? Christian Horner, managerul Red Bull, spune că da: "Un campionat precum cel de anul trecut, disputat până în ultimul tur şi în care Vettel a recuperat cele 42 de puncte pe care Alonso le avea avans înaintea pauzei de vară, a fost fantastic. Extraordinar pentru Bernie (n.r. - Ecclestone), pentru Formula 1 şi pentru spectacol. Dar s-a intrat într-un nou campionat la începutul acestui an şi în regulament nu scrie că trebuie să fie spectacol şi că trebuie să ţină până la ultima cursă".

Figura lui Vettel de copil cuminte, haios în apariţiile publice, pare că nu atrage fanii în masă. Nici înjurăturile pe care le mai scapă uneori în interviurile transmise în direct, cu aerul său de puştan nevinovat, nu îi conving.

"Îi lipseşte un pic de charismă" pentru a se număra printre legendele Formulei 1, crede administratorul drepturilor comerciale ale F1, Bernie Ecclestone. "Hunt, Rindt, Lauda, Senna erau personaje", a adăugat Ecclestone, adăugând că dezvoltarea personalităţii piloţilor este dificilă, pentru că "ei sunt răsfăţaţi de şefii echipelor, iar FIA le închide gura". "Ei nici nu-şi pot dezvălui emoţiile", a concluzionat Ecclestone.

"Este un om normal, un tânăr de 26 de ani şi călătoreşte în jurul lumii pe cont propriu. Nu are un anturaj numeros, format din impresari, consilieri de presă şi mentori spirituali. Este doar el, însoţit de antrenorul său, care de asemenea este tânăr", spune Horner despre pilotul cvadruplu campion mondial

La polul opus, idolul lui Vettel, Michael Schumacher, nu se sfia la gesturi nesportive pe pistă şi, cu toate acestea, era adulat de public. Stilul lui agresiv până la limita regulamentului şi uneori dincolo de ea ridica spectatorii în picioare.

"Unora le place ce facem, altora nu. Dacă huiduie, este un compliment. Sunt invidioşi pentru că eu câştig. Cât timp ei huiduie, noi ne facem treaba foarte bine. Aşa văd eu lucrurile", le-a răspuns Vettel contestatarilor lui.

Sebastian Vettel s-a născut la 3 iulie 1987, la Heppenheim, în Germania, nu departe de circuitul de la Hockenheim, şi la început a practicat kartingul, ca mai toţi piloţii din Formula 1. După ce şi-a făcut, între 1995 şi 2002, ucenicia în această disciplină, Vettel a trecut, în 2003, în Formula BMW şi din 2005 în Formula 3.

Primul contact cu un monopost de Formula 1 l-a avut în 2005, la vârsta de 18 ani, când a efectuat o serie de teste pentru BMW Sauber. În 2006, germanul a concurat tot în Formula 3, iar în a doua parte a sezonului a fost desemnat pilot de rezervă la BMW.

Debutul oficial al lui Vettel s-a produs în 15 iulie 2007, când l-a înlocuit la Marele Premiu al SUA pe Robert Kubica, accidentat în cursa precedentă, defăşurată în Canada. Germanul a ocupat locul 7 în calificări şi 8 la finalul Grand Prix-ului de la Indianapolis, reuşind la vârsta de 19 ani şi 349 de zile să devină cel mai tânăr pilot care obţine un punct în Formula 1.

La sfârşitul lunii iulie 2007, Vettel a primit un contract de pilot titular la Toro Rosso, a doua echipă a Red Bull. În 2008, el a obţinut prima victorie, la Marele Premiu al Italiei. Deşi s-a desfăşurat pe ploaie, cursa de la Monza a arătat un tânăr pilot cu un stil perfect adaptat condiţiilor de pe circuit. Vettel a fost cel mai rapid în calificări, apoi dominant pe parcursul cursei şi victoria sa nu a fost una de pus la îndoială. Succesul de atunci este şi astăzi singurul din palmaresul Toro Rosso.

Performanţele înregistrate la Toro Rosso i-au oferit germanului promovarea la echipa mare a producătorului de băuturi energizante, în sezonul 2009, iar victoriile au început să vină pe bandă rulantă.

Vetel a devenit campion mondial în premieră, în 2010, după cinci succese de etapă şi alte cinci prezenţe pe podium în 19 Mari Premii. Mulţi au considerat norocos triumful tânărului german, obţinut în ultima cursă a sezonului, în care a plecat cu şansa a treia la câştigarea titlului.

Fernando Alonso şi Ferrari au fost creditaţi atunci că au oferit pe tavă rivalilor de la Red Bull izbânda în una dintre cele mai echilibrate ediţii ale Campionatului Mondial de Formula 1, iar echipa patronată de magnatul austriac Dietrich Mateschitz a fost acuzată că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l favoriza pe Vettel în dauna coechipierului său Mark Webber.

În 2011, Sebastian Vettel a închis gura contestatorilor săi, trecând de la o evoluţie oscilantă, presărată cu greşeli copilăreşti, la una încântătore prin precizie şi rapiditate în pilotaj. Benefiicind şi de un monopost de excepţie pe lângă talent, germanul a dominat sezonul de o manieră ce nu lasă loc de îndoieli: nouă victorii în 15 etape, 12 pole-position-uri, patru locuri doi, două locuri trei şi o singură cursă în afara podiumului - locul patru chiar în faţa propriilor suporteri, la Nurburgring.

Astfel, al doilea titlu mondial a venit firesc şi odată cu el maturizarea şi consacrarea unui mare campion. Germanii l-au alintat "Micul Kaiser", făcând aluzie la idolul lui, septuplul campion mondial Michael Schumacher.

Sezonul 2012 a început dezamăgitor pentru Vettel. În 13 etape, germanul a obţinut o victorie şi doar alte trei prezenţe pe podium, două locuri secunde şi un loc 3. Titlul părea că se îndepărta de el pe măsură ce etapele se scurgeau, apropiindu-se totodată de Fernando Alonso, care a condus în clasament şi cu un avans de 42 de puncte în faţa rivalului său.

La finalul lunii iulie, după 11 curse din 20, Alonso pleca în vacanţa de vară cu 164 de puncte acumulate, în timp ce Vettel avea 122 de puncte. La 9 septembrie, după ultima etapă europeană, a 13-a a sezonului, pilotul Ferrari mai păstra 39 de puncte avans faţă de german. Însă tot avantajul spaniolului s-a evaporat în următoarele 4 curse, în care Vettel a câştigat la Singapore, în Japonia, în Coreea de Sud şi în India, strângând 100 de puncte într-o lună şi preluând conducerea în clasamentul piloţilor.

La ultima etapă a sezonului, Vettel a luat startul cu un avantaj de 13 puncte, o cifră ce pare să-i fi purtat noroc. După o cursă dramatică, în care a fost la un pas să fie scos din competiţie încă din primul tur, Vettel a reuşit să ocupe în final locul 6, în timp ce Alonso nu a putut să urce mai mult de locul 2, insuficient pentru a-l deposeda pe germanul de la Red Bull de titlul mondial.

La 26 de ani, Vettel are deja un palmares impresionant de recorduri. Cel mai tânăr pilot care obţine un pole-position, cel mai tânăr pilot care câştigă o cursă, cel mai tânăr pilot care devine campion mondial, cel mai tânăr pilot care devine dublu campion mondial, cel mai tânăr triplu campion mondial şi cvadruplu campion mondial, sunt doar cele mai importante dintre recordurile germanului după numai şase sezone şi jumătate petrecute în Marele Circ.