Atunci când mor copiii. Jivago mutilat, ultima parte: deznodământul tragic al unei poveşti adevărate care bate orice film

Autorul manuscrisului, un Jivago mutilat, şi-a aşezat în ele destinul agresat de comunism şi l-a numit Povestea Doinei. Acolo – mascată de o alegorie - e viaţa lui, marea lui dramă din care îşi trag seva iubirea, suferinţa, trădarea şi o nouă dragoste. Personajul principal, Stan, pleacă la război împotriva tătarilor, e rănit şi capturat, iar când scapă din infern, după ani de chinuri, îşi găseşte nevasta răpită de tătari şi nedornică să se întoarcă la viaţa de dinainte, informează ProSport.

Stan este Pantelimon Guţu, tatăl natural al actriţei Mariana Mihuţ, prizonierul care, întors după 9 ani inumani petrecuţi în lagărele sovietice, şi-a găsit soţia şi fiica în casa securistului Nicolae Mihuţ. Astăzi, ProSport încheie serialul Jivago mutilat cu un tribut adus românilor ale căror vieţi au fost frânte de importul bestial de ideologie din URSS. În galeria foto veţi găsi manuscrisul integral al odiseei lui Pantelimon Guţu, pe care acesta a încercat în zadar să-l publice în vremurile în care România era bântuită de frică şi de teroare. Datoria noastră este să nu uităm. 

Ion Pârcălab, fostul mare jucător de la Dinamo din anii 60, îşi aminteşte despre preşedintele de club venit în ianuarie 1963 din structurile Securităţii şi dispărut după un an şi jumătate înapoi în sistemul din care provenea: „Venea de unde venea şi credea că e tot ca la armată. Dădea fel de fel de ordine, era mai dificil faţă de ceilalţi preşedinţi. Poate de asta nici n-a rezistat atât de mult la noi”. În vara lui 1964, Nicolae Mihuţ, locotenent colonelul de securitate specializat în lichidarea grupurilor de rezistenţă armate anticomuniste din munţi, era înlocuit de la conducerea clubului sportiv al Securităţii, Dinamo.

Fiica sa naturală, Margareta, are foarte puţine amintiri din perioada petrecută de ofiţerul Mihuţ în clubul Dinamo. Întâlnirile cu tatăl ei (foto) recăsătorit cu Elena Guţu, mama actriţei Mariana Mihuţ, au rămas la fel de rare ca şi în anii 50:

„Mi-a dat o dată mama brânci să mă duc la taică-miu. M-am suit în tren şi m-am dus la club, la Dinamo. L-am aşteptat până la prânz şi nu a apărut deloc. Că nu are timp, că e în şedinţă. La un moment dat, l-a pus pe un tip să mă duc acasă. M-am dus la el acasă, stăteau la Perla, pe Ştefan cel Mare. Am sunat, iar soacra lui n-a vrut să-mi deschidă uşa. Cu chiu cu vai, după insistenţe, ne-a deschis basaraneanca bătrână”.

Pe 1 august 1964, din ordinul general-locotenentului Vasile Negrea, adjunctul Ministrului Afacerilor Interne (M.A.I.), locotenent colonelul Nicolae Mihuţ era mutat „în interes de serviciu – fără drept de indemnizaţie de mutare – la Direcţia Regională M.A.I. Bucureşti şi se numeşte în funcţia de locţiitor şef serviciu operativ la Serviciul III, poziţia 31 din statutul de organizare”.

Salariul lunar al ofiţerului este specificat în documentaţia de mutare: 2.300 de lei lunar.

Natura exactă a noului job al lui Mihuţ rămâne învăluită în mister. Conform documentelor despre organizarea Securităţii, Serviciul III se ocupa de contrainformaţii şi de trecerile frauduloase ale frontierei.

Publicat în 1957 în străinătate, Doctor Jivago, romanul rusului Boris Pasternak, a produs un cutremur în Uniunea Sovietică, ţară în care cartea a fost interzisă până în 1989. Doctor Jivago i-a adus lui Pasternak un premiul Nobel pentru literatură în occident şi oprobriul în URSS. Romanul urmăreşte viaţa tragică a doctorului Iuri Jivago, martor şi în acelaşi timp naufragiat al scufundării Rusiei ţariste, în locul căreia s-a ridicat – înspăimântător – regimul comunist care a făcut zeci de milioane de victime.

Margareta, fiica sa, îşi aminteşte: „Când a plecat de la Dinamo, a trecut la Rahova, la o secţie. Nu ştiu exact unde, nu am idee ce avea Securitatea acolo. Din când în când mă duceam acolo şi îl chemam la poartă. Ar fi putut să-mi facă şi mie rost de o locuinţă. Stăteam numai prin gazde. Şi mă lua: „Spune repede ce ai de spus că trebuie să intru într-o şedinţă”. Nu mă întreba cum trăiesc, ce salariu am. Aveam 850 de lei, ca asistentă socială. Astea erau vremurile. Noi trebuia să construim socialismul”.

Citeşte continuarea pe ProSport.

Citeşte şi: Preşedinte la Dinamo, criminal, torţionar, tată de actriţă celebră. Jivago mutilat, episodul I: povestea celor cinci tineri ucişi fără milă în Mehedinţi

Citeşte şi: Preşedinte la Dinamo, vânat de românii din exil. Mărturia horror a unui jucător: "Voiau să-l omoare!"

Citeşte şi: Timpul pentru Securitate: moartea întârzia 7 ani. Dezvăluiri, documente şi mărturii înfiorătoare

Citeşte şi: Octavian Bellu: Dacă se doreşte neapărat un ţap ispăşitor, mă ofer eu