Câte genuflexiuni eşti obligat să faci cu bara supraîncărcată în spate? Cât trebuie să-ţi asculţi soţia-antrenor pentru a te autodepăşi? Numai tu, Lorena, mai ştii. “El se ţine de cuvânt mereu. E un tip parolist. Un profesionist”, îmi spunea soţia şi antrenorea lui.
A ieşit un reportaj de o pagină. Tocmai descoperisem un om. Nu numai un mare sportiv. Un om care trăia pentru mişcare. Îmi promisese că va rămâne Fred Astaire din cuşcă până la 50 de ani. Îmi arătase cum îşi face omleta din 20 de ouă. Cum se bate cu greii lumii, ce circumferinţă a bicepsului avea, câţi interlopi a scos dintr-o discotecă din Braşov şi de ce făcea conexiuni între atletismul românesc de dinainte de Revoluţie şi cel de după. După două ore, eu şi colegul meu, Cosmin Moţei, ne-am ales şi cu o poză simpatică. O imagine care ilustra întreaga viaţă a atletului din Zalău. Cititorii? Cu o poveste mişto.
Mişto a fost şi viaţa lui, per total, în sport. Purta cu mândrie treningul cu România. Avea o vorbă bună pentru fiecare. Se făcea coadă în jurul lui în deplasările din Cupa Europei şi la tot felul de competiţii de afară. Antrenori, adversari, competitori de la alte probe îi cereau cu o voce timidă să se apropie pentru o poză. Pentru că era un tip charismatic. Natural. Mereu. Tonic.
Citiţi continuarea materialului pe www.prosport.ro.