Cea mai vârstnică olimpică din Germania, medaliată la Helsinki 1952, a murit la 99 de ani

Ea a fost o performeră remarcabilă la aruncarea greutăţii, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Werner a câştigat campionatul german de aruncare a discului în 1947 şi a fost o figură dominantă la nivel naţional atât la aruncarea greutăţii, cât şi la aruncarea discului la începutul anilor 1950.

A câştigat titluri naţionale la disc între 1951 şi 1954 şi a fost campioană a Germaniei de Vest la aruncarea greutăţii între 1953 şi 1959, ratând titlul doar în 1955, când a luat bronzul.

Atleta născută la Dülmen a atras atenţia selecţionerilor pentru Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952 şi a fost aleasă pentru ambele discipline, deoarece Germania a revenit în mişcarea olimpică după excluderea din sportul internaţional în urma războiului.

La aruncarea discului, ea a ocupat locul al treilea după calificări, dar a coborât pe locul nouă în finală.

Aproape o săptămână mai târziu, ea a concurat la aruncarea greutăţii.

La începutul rundei finale, se afla pe locul patru, dar aruncarea sa finală de 14,57 metri i-a adus argintul, în urma Galinei Zybina din Uniunea Sovietică, care a înregistrat un record mondial de 15,28 metri.

Într-o epocă în care aruncătorii sovietici erau dominanţi, Werner s-a mai clasat pe locul cinci la aruncarea greutăţii la Campionatele Europene din 1954 de la Berna şi pe locul 11 la aruncarea discului.

Werner a fost selecţionat din nou pentru echipa combinată a Germaniei la Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956.

Spre deosebire de Helsinki, unde îşi asigurase medalia cu ultima aruncare, ea a înregistrat cea mai bună distanţă de 15,61 m cu primul său efort din finală.

O altă aruncătoare sovietică, Tamara Tyshkevich, a luat aurul, iar Werner a fost din nou învinsă de Zybina, care a câştigat argintul de această dată.

Werner s-a mai clasat pe locul 10 la aruncarea discului la Melbourne.

La Campionatele Europene de la Stockholm din 1958, Werner a obţinut singurul ei titlu major.

Aruncarea ei câştigătoare de 15,74 m a fost un record al Campionatelor Europene la acea vreme.

Atunci a învins-o atât pe campioana olimpică din 1956, Tyshkevich, cât şi pe viitoarea medaliată cu aur din 1960, Tamara Press, tot din Uniunea Sovietică.

Această performanţă i-a adus titlul de sportiva germană a anului 1958.

Werner a primit, de asemenea, Premiul Memorial Rudolf Harbig, fiind doar a doua femeie care l-a primit după ce a fost creat în 1950.

Ulterior, a devenit profesor de ştiinţe sportive la Universitatea din Dortmund.

În 1961, a scris, împreună cu primul ei soţ, Erich Werner, un manual despre sportul ei, intitulat "Metodologia probelor de aruncări pentru şcoli şi cluburi".

În 1985, a primit, de asemenea, premiul Dr. Hans-Heinrich-Sievert.

Se crede că Werner era cea mai în vârstă medaliată olimpică la atletism în momentul morţii sale.

De asemenea, se crede că a fost cea mai în vârstă olimpică germană supravieţuitoare.

Înotătoarea de origine olandeză Erne Herbers, care a concurat în proba de 100 m spate la Helsinki 1952, este considerată în prezent cea mai în vârstă, la 98 de ani.