Născut la Ploieşti, Doroftei a început să practice boxul la vârsta de 14 ani la clubul Prahova Ploieşti. Între 1986 şi 1988 a cucerit în fiecare an titlul naţional la juniori, iar mai târziu a obţinut cinci titluri naţionale la seniori, în 1992, 1993, 1994, 1996 şi 1997.
Palmaresul său la amatori este de 239 de victorii şi 15 înfrângeri. A câştigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona, în 1992, şi la Atlanta, în 1996. De asemenea, a fost campion mondial în 1995 şi campion european în 1996 şi 1997.
În 1997, Doroftei a devenit boxer profesionist, semnând un contract cu clubul canadian Interbox.
Pe 5 ianuarie 2002 a cucerit titlul de campion mondial la categoria semi-uşoară, versiunea WBA, învingându-l la puncte pe argentinianul Raul Horacio Balbi. Pe 31 mai, la Bucureşti, Doroftei a luptat din nou împotriva lui Balbi, dar şi de data aceasta românul s-a impus în mod clar.
Pe data de 24 octombrie 2003, Doroftei urma să dispute un meci împotriva panamezului Miguel Callist, însă partida a fost anulată după ce românul a depăşit greutatea categoriei sale la cântarul oficial. Doroftei a pierdut astfel titlul de campion mondial WBA.
La împlinirea a 39 de ani, Leonard Doroftei a semnat, împreună cu fostul său antrenor, Titi Tudor, documentele necesare pentru deschiderea unei şcoli de box la Ploieşti.