Colibăşanu şi-a mai pierdut un coleg pe munte, de această dată pe vârful Makalu

Horia Colibăşanu şi-a mai pierdut, în 2009 şi 2010, doi colegi spanioli (Iñaki Ochoa de Olza şi Tolo Calafat), tragediile având loc pe vârful Annapurna.

"Expediţia pe Makalu (8.481 de metri) a durat foarte mult, pentru că vremea prielnică, fără vânt puternic, s-a lăsat aşteptată cam o lună. Am ajuns pe vârful Makalu în jurul prânzului, cu numai 30 de minute înaintea orei limită până la care este permisă ascensiunea în condiţii de siguranţă. Colega noastră de expediţie, elveţianca Joelle nu a reuşit să se întoarcă de pe vârf, astfel că ne-am întors după ea şi am încercat să facem o muncă de recuperare. Din păcate nu ni s-a trimis o butelie de oxigen de la bază. Drumul până unde eram noi se parcurge cam în cinci ore, dar butelia de oxigen a venit după 12 ore, pentru că cei care ne asigurau suportul nu s-au înţeles asupra unor lucruri. Din păcate ea nu a supravieţuit. A fost un moment penibil, iar Joelle a murit din cauza epuizării. Cel mai greu moment a fost când Joelle a murit lângă mine, i-am făcut masaj cardiac, nu a mai răspuns la el şi trebuia să ne uităm la ceas ca să vedem ora la care a murit pentru a şti ce să spunem când vom fi întrebaţi la întoarcere", a spus Colibăşanu.

Horia Colibăşanu a afirmat că escaladarea vârfului Makalu s-a vrut a fi doar o pregătire pentru cucerirea vârfului Lotze. "Acest succes s-a vrut a fi o introducere spre un alt vârf, Lotze. S-a ajuns pe Makalu pentru aclimatizare, dar din păcate nu s-a reuşit escaladarea vârfului Lotze. Expediţia a durat în jur de două luni, de la 7 aprilie până la 2 iunie. Am ajuns pe vârf la 21 mai şi am reuşit să mă întorc fără degerături", a adăugat Colibăşanu.

Expediţia din Nepal a costat aproximativ 10.000 de euro, susţine Colibăşanu: "O expediţie costă, în medie, 10.000 de euro. Acum depinde şi câte vârfuri urci. O taxă de vârf este cam 2.000 de euro. Everestul, pe ruta clasică, costă de cinci ori mai mult. Restul vârfurilor au mai puţini clienţi".

Sportivul originar din Timişoara a povestit că bagajele i-au ajuns cu întârziere, iar în primele două săptămâni i-a fost frig din cauza lipsei hainelor specifice. "Porterii cară, câte şase ore pe zi, pentru opt sau zece dolari pe zi echipamente car cântăresc şi 30 de kilograme. Asta e munca lor şi din asta trăiesc. Ei nu au asigurare şi dacă riscă să păţească ceva, atunci lasă totul baltă şi se întorc la bază. Începutul expediţiei a fost foarte dificil, pentru că nu mi-au venit bagajele cu echipament şi mâncare timp de două săptămâni. Am îngheţat şi mi-a fost şi foame", a subliniat Colibăşanu.

Alpinistul român îşi doreşte o revenire în Nepal pentru a escalada, până la urmă vârful Lotze. "Am fi putut merge pe Lotze, dar era foarte periculos, deoarece a fost un sezon cu foarte multă zăpadă, plus că cei care trebuiau să ne ducă cu elicopterul au dublat preţul de transport. Oricum, sunt foarte puţini alpinişti care reuşesc să urce două vârfuri de 8.000 de metri într-un singur sezon. Aş dori să mă întorc pentru Lotze, dar singura problemă e că partenerul meu din acest an, slovacul Peter Hamor, trebuie să-l întrebe pe primarul oraşului Praga, cu care e prieten, dacă e de acord să vină cu noi pe Lotze. El îi promisese primarului că va merge cu el într-o expediţie pe un vârf de peste 8.000 de metri. În caz contrar, vom merge pe un alt vârf", a completat Colibăşanu.

Pentru Horia Colibăşanu, alpinismul este singurul lucru care îl ţine "întreg". "Alpinismul este singurul lucru care mă ţine întreg, în rest totul mă macină, traficul, munca. Cel mai frumos moment este a doua zi după ce ai atins vârful, pentru că atunci te întorci în tabăra de bază şi te trezeşti a doua zi de dimineaţă şi ştii că ai ajuns pe vârf, te-ai întors cu bine şi urmează să pleci acasă", a precizat Colibăşanu.

Prezent la conferinţa de presă, alpinistul David Neacşu a declarat că diferenţa între alpinism şi fotbal este aceea că la fotbal poţi să pierzi un meci. "În sfârşit un succes sportiv, pentru că noi facem sport, nu sport extrem. Horia s-a întors în viaţă pentru a cincea oară de pe un vârf unde se şi moare. Este pentru prima oară când un român atinge cinci vârfuri de peste 8.000 de metri, consecutiv. Diferenţa între ceea ce facem pe vârf şi ce se face pe un teren de fotbal, este aceea că noi nu avem voie să pierdem cu 0-1. Mai repede mori pe stradă, decât pe munte. Suntem nişte nebuni frumoşi", a spus Neacşu.