COMENTARIU: Omul negru şi finul alb

Nervos probabil că intră în cantonament în loc să meargă acasă, Niculae a zis că negru-i de vină. „Ce să vorbesc eu? Să vorbească omul negru”, le-a spus el reporterilor care l-au întrebat dacă doreşte să facă declaraţii după ce Dinamo a remizat cu Ceahlăul, scor 1-1. Mai exact, atacantul a început să gândească exact ca naşul său, preşedintele executiv al clubului, care a decis să-i disciplineze pe fotbalişti ţinându-i închişi în cantonament.

Vinovat avea să fie senegalezul Ousmane N’Doye, rapper şi musulman în acelaşi timp, iubitor de cluburi şi apă plată. Numai că pentru paparazzii tabloidelor tot din club se numeşte că iese la 5 dimineaţa, chair dacă e mai treaz decât la intrare, datorită religiei. Şi nici faptul că e unul dintre cei mai constanţi fotbalişti din Liga I nu contează. Mai important e că „petrecăreţul” petrece şi că se enervează, se dezbracă, şi sare la bătaie dacă este agasat de blitzuri. Astfel, n-o fi el, N’Doye, chiar o „pâine albă de mâncat”, dar una „intermediară” pentru tabloide tot e.

Venit la Dinamo după mulţi ani de fotbal profesionist, Marius Niculae a dat dovadă de multe ori că este capabil să gândească precum fotbaliştii profesionişti. „Afară” s-a maturizat. Întotdeauna a dat răspunsuri de bun simţ şi s-a ferit să iasă în evidenţă cu declaraţii copilăreşti. Mai puţin când a fost vorba de ataşamentul lui faţă de Dinamo şi lupta continuă pe care o au „câinii” cu steliştii. Dar asta l-a ridicat în ochii suporterilor, care puteau de multe ori să-i reproşeze că forma în care se afla era departe de timpurile în care i se spunea „Săgeată”. După multe jocuri „Finul alb” ar fi putut fi o poreclă mult mai aproape de adevăr.

(Comentariu de Adrian Ţone, adrian.tone@mediafax.ro)