COMENTARIU Sorin Avram: Arbitraje scandaloase la Campionatul Mondial. Prefer „Mâna lui Dumnezeu”

Pe lângă faptul că actuala ediţie a Campionatului Mondial de fotbal este plină de surprize, multe dintre favorite părăsind competiţia imediat ce faza grupelor s-a terminat, aceasta este plină şi de decizii ale arbitrilor de-a dreptul halucinante. Faulturile, poziţiile de ofsaid şi mingile ieşite din teren nu mai sunt ce-au fost. Nu mai este ceea ce vezi. Ceea ce vezi tu, microbistul de rând aflat pe stadion sau în faţa televizorului. Corect este doar ceea ce văd ochii aflaţi în camera VAR şi/sau arbitrul din teren. Dacă nu crezi, atunci întreabă cip-ul aflat în minge, în bara porţii, în firul de iarbă şi în particulele de aer pe care fotbaliştii le respiră pe terenurile cu aer condiţionat din Qatar.

FIFA a luat ostatică tehnologia pentru că avea nevoia de un avocat în cazul în care cineva o va acuza că a fugărit bunul simţ de pe gazon. În plus, a angajat nişte arbitri cărora le-a umplut buzunarele cu bani şi le-a dat liber la a-şi mângâia orgoliile de funcţionari mărunţi prin orăşelele din Germania, Iran, Africa de Sud şi Anglia, acolo unde îşi desfăşoară activitatea atunci cînd nu se intersectează pe teren cu superstaruri ori cu fotbalişti de duzină, depinde de campionatele unde arbitrează în timpul liber. Gândiţi-vă cum se va simţi un arbitru care atunci când se va întoarce la firma la care vinde asigurări de sănătate va fi întrebat cum a fost când l-a eliminiat pe selecţionerul unei naţionale sau cum i-a dat cartonaşul roşu unui fotbalist cumpărat cu 100 de milioane de euro. Ori cum a făcut el cu degetele dreptungiul acela imaginar, după care a mers să se uite la monitor şi a hotărât că mingea nu a depăşit suprafaţa terenului, că faultul nu a fost fault, că henţul nu a fost henţ şi că golul nu a fost gol.

Sentimentele unor jucători care-şi scuipă plămânii şi îşi lasă bucăţi de jambiere pe teren, ale milioanelor de suporteri care-şi lasă lacrimile pe scaunele stadioanelor ori pe mesele din faţa televizoarelor şi cele ale antrenorilor care-şi depun demisiile imediat după încheierea meciurilor nu contează.

Din păcate, fotbalul ne-a fost furat. A făcut-o FIFA, una dintre cele mai mari organizaţii politico-financiare mondiale. Şi acesta este abia începutul. Dacă s-a putut la Campionatul Mondial se va putea şi în campionatele interne. Ofsaidul, henţul, penalty-ul şi faultul nu vor mai fi ce-au fost până acum. Totul va fi interpretabil, funcţie de interese politice, financiare ori care ţin de orgoliul arbitrilor.

În locul mâinilor arbitrilor care au luat bani foarte mulţi ca să arbitreze la Campionatul Mondial de Qatar, care desenează dreptunghiuri imaginare şi care au accesat tastatura telefonului pentru a suna acasă ca să se laude ce şmecheri au fost ei cu vedetele din teren prefer oricând o singură mână. Este vorba despre ”Mâna lui Dumnezeu”, aşa cum a fost ea. O ”mână” care i-a fost încredinţată unuia dintre cei mai mari jucători pe care lumea aceasta i-a văzut şi care ar trebui să le dea o palmă celor care îşi bat joc de fotbalul din ziua de astăzi.