A intrat – ilegal – în SUA, împreună cu fratele său, Samuel, în 1952. S-a stabilit mai întâi la Chicago, apoi la Las Vegas, oraşul în care locuia Elisabeta, viitoarea mamă a lui Andre.
După ce a americanizat numele în Mike Agassi, a început să lucreze în hotelul Tropicana, la MGM. A văzut trecând vedete, inclusiv cele ale tenisului, care i-au dat sfaturi bogate şi a înţeles că sportul ar putea fi liftul social pentru a lăsa în urmă o copilărie, o viaţă dificilă.
La patru ani, Andre se juca deja cu Borg şi Connors, era încă un copil când Mike l-a trimis la Nick Bollettieri, Florida, pentru a-l transforma într-un număr 1. Preţul plătit a fost însă ridicat.
„Tatăl meu era violent şi agresiv din fire”, a spus Andre, care a devenit campion absolut, 8 Grand Slam-uri, da nu i-a vorbit ani de zile părintelui său şi care în „Open”, celebra sa autobiografică, a expus lumii relaţia conflictuală, feroce, dureroasă între tată şi fiu.
Când Andre a câştigat Wimbledon 1992, în finală cu Ivanisevic, primul lucru pe care Mike i l-a spus a fost: „Ai pierdut un al patrulea set fără sens”.