Dinu: Am fost obligaţi să dăm informaţii când au rămas în străinătate Sătmăreanu şi doctorul Ciortea

"Şi eu am scris două note. O dată când a rămas Sătmăreanu la Frankfurt. Atunci a trebuit să scriem toţi, ne-au obligat să spunem cum ne-am întâlnit cu el în ziua aia, ce am avut cu el. Şi eu stăteam la masă cu el, cu Cheran şi cu Ştefan, ăla prost de a adormit pe minge. Şi Sătmăreanu mă tot întreba pe mine «Bă Cornele, dar tu ai firmă mare aici, uite vrea să te ia Berger aici, să joci în Germania.» Berger era un impresar care l-a luat şi pe Marcel Răducanu mai târziu. Eu mă plimbasem cu Berger cu Mercedes-ul lui, că se cunoaşteam din 1966. Şi i-am spus: «Dragă, vii în decembrie, trăieşte mama, te pui de acord cu autorităţile şi vin şi joc la Bayern în locul lui Beckenbauer» Asta e tot. Eu am refuzat, Sătmăreanu ştia chestia asta. El l-a atacat pe Sătmăreanu, dar Sătmăreanu nu era în locul lui Beckenbauer cum eram eu şi s-a dus la Stuttgart să joace. Când am ajuns la Bucureşti, după ce îi luasem la mişto m-a pus să scriu două pagini cu ce ştiu, cum a rămas ăsta, dacă l-am văzut sau nu. Golănii din astea", a declarat Dinu.

A doua notă informativă către Securitate scrisă de Cornel Dinu a fost când medicul Ciortea a rămas la Bologna, în 1980. "Eram cu el, băiat de treabă, şi am stat în faţa restaurantului Imperial, am băut două Campari, la prânz. Eu îl aşteptam pe Bulgareli. Şi el îmi spune: «Cornele, eu plec dar vreau să-mi iau la revedere de la tine că eu rămân aici, nu ne mai vedem». Şi mi-a zis că are nişte prieteni care îl aşteaptă, cu nişte apă minerală, care îl aşteaptă. A plecat cu ăia şi eu am rămas ca boul în stradă. Nu-mi venea să cred. A venit Bulgareli, avea reprezentanţă BMW şi mă ia «Procuratore, ce faci?» Şi îi povestesc şocul, cu prietenul meu doctorul. «Şi nu vrei să rămâi şi tu? Că nu are cine să aibă grijă de fabrica de la Modena». Asta a fost tot", a povestit Dinu.

Oficialul dinamovist a mai spus că în perioda în care era jucător la Dinamo, erau angajaţi la echipă colaboratori ai fostei Securităţi. "În ceea ce însemna sistemul Dinamo, erau oameni care erau bine-cunoscuţi, care se plimbau prin mijlocul nostru, glumeau, beau o bere cu noi şi scriau. Şi eu înjuram guvernul şi pe cine îmi venea şi îi întrebam a doua zi: «Bine mă nenorocitule, iar ai scris numai de mine, păi tu nu ai făcut la fel de urât ca şi mine? Nu l-ai înjurat şi tu pe Ceauşescu? Nu ai zis şi tu că nu se găseşte nimic? Că sunt cozi?» Şi îmi spunea «Nu, la mine nu se pune că eu sunt provocator».  Însă una era ce însemnau echipele militare care aveau într-adevăr ofiţeri ataşaţi pe lângă aceste echipe, în plus erau şi voci agăţate. Nu aş vrea să dau nume, dar un Popescu, un Sălceanu, erau mârâitorii lor. «Ce a făcut Cornel Dinu, că s-a îmbătat, că era să cadă la Amsterdam cu maşina în canal, că era ziua lui de naştere, că s-a întâlnit cu doi străini, că s-a pupat...» Dar ei niciodată nu au venit la noi să ne ceară să facem note pentru că ştia cum suntem. Erau buni psihologi, făceau şcoală cu noi. Astea erau comicăriile la Interne. Dar băieţii puşi să strângă date existau", a mai spus Dinu.