20 de zile mai târziu, se află acasă, la Timişoara. Şi-a reluat munca de zi cu zi, la o firmă specializată în furnizarea de energie şi gaz natural. Lucrează la birou şi are un program standard, gestionează o bază de date, actualizând-o cu cele mai noi contracte, trasmite oferte clienţilor şi nu numai. Încheie la 17:00 munca, iar la 18:10, ProSport o găseşte cu un telefon, când abia şi-a tras sufletul după ce a urcat treptele spre casă şi s-a făcut comodă. La 38 de ani, te întâmpină cu o voce fresh, plină de entuziasm. Urmează o discuţie despre cea mai frumoasă experienţă din ring pe care a avut-o vreodată, aşa cum va mărturisi Ramona, fata care ştie fiecare regulă a nobilei arte.
„Am arbitrat prima finală – în ring şi mă mândresc cu asta. Pentru finale s-au ales cei mai buni.”
Rep: Ai revenit recent de la Campionatul Mondial de box, masculin. Cum a fost şi ce înseamnă pentru tine?
Au fost două săptămâni ‘wow!’, în Hamburg. Pentru noi, ca arbitri, super-importantă competiţia. Olimpiada este cea mai importantă – doar arbitrii foarte, foarte buni ajung la Jocurile Olimpice. Acest Campionat Mondial este puţin sub. Pe o scală de la 1 la 10, competiţia asta ar fi de 9. Iar performanţa este cu atât mai mare cu cât s-a schimbat modalitatea de selecţie a arbitrilor: înainte, fiecare federaţie naţională trimitea arbitrii. Acum, te cheamă forul mondial, AIBA.
Rep. Sunt, aşadar, cei mai buni pugilişti, dar şi cei mai buni arbitri….
Da. Sportivii trebuie să se califice. Au boxat la competiţii continentale pentru a ajunge aici. Noi am fost 35 de arbitri, din toată lumea. Eu – una dintre cele trei fete: mai era o arbitră unguroaică şi una din Koreea.
CITEŞTE CONTINUAREA INTERVIULUI realizat de Prosport