FOCUS: Foşti jucători ai echipei de volei Dinamo au sărbătorit 30 de ani de la câştigarea CCE

La 19 februarie 1981, echipa dinamovistă a învins în meciul decisiv, cu scorul de 3-2, formaţia ŢSKA Moscova.

Dinamo a câştigat toate meciurile din Grupa Finală. A trecut cu două victorii cu scorul de 3-0 de Gwardia Wroclaw (Polonia) şi NMKY Pieksamaki (Finlanda), iar înaintea partidei cu ŢSKA Moscova, atât românii cât şi ruşii erau neînvinşi. În ultimul meci, Dinamo a luat conducerea, câştigând două seturi cu 15-11 şi 15-9, adversarii au revenit, egalând după 15-7 şi 15-8, dar echipa bucureşteană a reuşit să se detaşese în decisiv, scor 15-6, şi să-şi adjudece trofeul.

La evenimentul de joi seară au participat Gunther Enescu, Laurenţiu Dumănoiu, Gheorghe Zanfir Marian Păuşescu, Eduard Derszi, Cornel Oros, Dan Gârleanu, Marius Căta Chiţiga, Teo Chiş, Mihai Slabu, precum şi Doru Grigore, câştigător al Cupei Cupelor cu Dinamo în 1979, Constantin Stere, fost medaliat cu bronz cu naţionala la JO de la Moscova 1980, Dan Drăguşin, managerul echipei de volei masculin a clubului Dinamo, Nicu Stoian, preşedinte la Universitatea Craiova, Viorel Manole, secretar federal, Aurică Drăgan, fost jucător la Steaua.

Mircea Tutovan, Marian Mâţu, Ovidiu Ghizdaru, Liviu Şteflea, Nicolae Mihăiţă şi antrenorul Willy Schreiber nu putut participa la întâlnirea de joi.

Cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere în memoria foştilor jucători Ştefan Băroiu şi Emilian Vrâncuţ, precum şi a antrenorului Nicolae Sotir.

Întâlnirea a avut loc la iniţiativa lui Marius Căta Chiţiga, care s-a ocupat de organizarea evenimentului.

Foştii sportivi au depănat amintiri, au rememorat meciul dramatic jucat împotriva ruşilor de la ŢSKA Moscova şi s-au uitat la fotografiile din acea perioadă.

Gheorghe Zanfir şi Mihai Slabu şi-au amintit că după finala câştigată la Palma de Mallorca au telefonat în ţară, „înroşind” liniile către România. "La final trebuia să plătim, dar noi nu aveam voie să cheltuim bani pe acolo, aşa că am plecat pe ascuns din hotel, pentru că nu aveam bani de telefon", a spus Zanfir.

Câştigător al Cupei Campionilor Europeni în 1981 cu Dinamo şi medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova 1980, Marius Căta Chiţiga a declarat, într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX, că sportivii din ziua de azi greşesc atunci când nu doresc să mai efectueze stagii de pregătire centralizate.

Reporter: Vă este dor de momentele de sportiv?

Marius Căta Chiţiga: Da. Îmi lipsesc viaţa de cantonament, antrenamentele, regimul de viaţă... De ce te miri? Este o mare greşeală că sportivii din ziua de azi fug de cantonamente. Mie mi-a plăcut în cantonamente, am muncit, am avut motivaţie, am vrut să fiu un sportiv bun, un voleibalist bun şi a trebuit să muncesc mult ca să îi ajung pe colegii mei, să-i depăşesc pe colegii mei. A trebuit să fiu modest, să arăt că sunt un jucător bun, pentru că era greu să intru într-o echipă care se sudase în timp. Eu eram prima rezervă atât la naţională, cât şi la Dinamo.

Reporter: Cum aţi reuşit să dominaţi Europa atâţia ani?

Marius Căta Chiţiga: Spiritul de competiţie dintre noi ne-a ajutat să dominăm Europa. Dorinţa de a ne desăvârşi ca sportivi, de a ne dezvolta tehnica individuală ne-a ajutat, a fost o treabă constructivă. Nu am avut momente în care să avem regres.

Reporter: De ce nu îşi revine voleiul masculin românesc la performanţele trecute?

Marius Căta Chiţiga: Regresul a venit, din păcate, aş zice eu din motive nedorite de noi, independente de voinţa noastră. Alte cauze au fost şi nu cred că mai trebuie comentate. Probabil că la un moment dat vor fi spuse, de fapt sigur vor fi spuse. Păcat este că cineva a zis «după mine potopul» şi aşa a fost, iar de atunci voleiul românesc nu şi-a mai revenit. Un mare antrenor (n.r. – Nicolae Sotir, fost antrenor al echipei Dinamo şi al naţionalei la turneul de la JO de la Moscova), toată admiraţia pentru ce a făcut ca antrenor, dar a zis asta şi asta a ieşit. Cine ştie ce s-a întâmplat în acea perioadă îşi va da perfect seama. E acelaşi om care ne-a dus foarte sus, dar ne-a dus şi foarte jos.

Reporter: Care este cea mai mare satisfacţie ca jucător?

Marius Căta Chiţiga: La nivel de club am câştigat tot ce se putea câştiga la acel nivel. Cupa Campionilor Europeni, Cupe Balcanice. Am avut privilegiul să fac parte din echipa care a câştigat pentru a treia oară competiţia, iar trofeul a rămas definitiv în ţară. Am jucat alături de Oros, Dumănoiu, Tutovan, Gunther Enescu, Păuşescu, Gârleanu sau Slabu. La echipa naţională am fost unul dintre jucătorii - şi n-aş vrea să par lipsit de modestie... Dar când am intrat în teren am avut un aport important şi poate chiar decisiv într-un moment esenţial al jocului din serie, în meciul cu Brazilia (nr. – în faza grupelor la turneul olimpic din 1980, scor 3-1 pentru România. El a intrat la 1-1 si 12-9 pentru brazilieni). Mă bucur că am reuşit.

Reporter: Care este cel mai mare regret al carierei?

Marius Căta Chiţiga: Îmi pare rău că ulterior echipa naţională a României, cât şi echipa Dinamo de unde provin nu au mai reuşit să aibă performanţe. Viaţa a mers înainte, ar trebui să ne axăm pe alte direcţii şi în sport, dar şi în viaţă.

Reporter: Va mai avea puterea voleiul masculin să revină în elită?

Marius Căta Chiţiga: Paradoxal, voleiul masculin nu cred că îşi va reveni prea curând, deşi sunt jucători cu foarte bune calităţi fizice. Ce le lipseşte? Dorinţa noastră de muncă sau aşa cum arăţi puţin mai multă înţelepciune. Le lipseşte încrederea că pot ajunge sus. Noi am crezut că putem ajunge sus, aici e diferenţa de mentalitate. Noi am crezut că putem ajunge sus şi am muncit pentru treaba asta şi am reuşit. Nu au fost atâţia bani ca azi. Au fost, poate, alte avantaje, dar mici în comparaţie cu cât suflet am pus. Ca şi în societatea noastră, treaba asta lipseşte, că putem face mai mult, că putem fi mai buni.

Reporter: Oros era considerat înţeleptul echipei, materia cenuşie a voastră, dumneavoastră ce calităţi aveaţi?

Marius Căta Chiţiga: Eu am căutat să fiu un jucător complet, să pot suplini fizic, dar eram materia cenuşie de rezervă, când obosea Oros. Ne-am completat şi ăsta a fost lucrul cel mai important. Materie cenuşie există la fiecare jucător, pentru că dacă nu o aveam nu puteam obţine ce am obţinut. Nu aş putea spune că această materie a lipsit la cineva. Într-un colectiv trebuie să fie un lider, iar acela a fost Oros, dar la noi erau mai mulţi lideri. Toţi am avut acea scânteie, am fost mai înţelepţi cu cinci secunde decât alţii. Cred că asta a făcut diferenţa între noi şi ceilalţi.