FOCUS: Hari Dumitraş: Victoria asupra Franţei i-am dedicat-o lui Florică Murariu

Hari Dumitraş s-a născut la 11 februarie 1960, în localitatea Siret, la frontiera cu Ucraina. A practicat aruncarea suliţei şi decatlonul încă din timpul şcolii. Primul contact cu rugbyul a avut loc în 1979, pe când era militar în termen la Steaua. Colonelul Petre Cosmănescu i-a spus atunci: „Flacaule, hai la rugby. De ţi-o place rămâi, de nu, nu e nicio suparare”. De atunci, Hari Dumitraş nu a mai părăsit dreptunghiul cu buturi.

După alte 6 luni, timp în care şi-a satisfăcut stagiul militar, Dumitraş s-a întors la Suceava, unde a încăput pe mâna antrenorului Ştefan Ionescu, dar şi a căpitanului echipei locale, Vlad Constantin. Hari Dumitraş debutează în echipa naţională în 1984, într-un joc cu Italia. Cariera internaţională se va încheia in 1993, la Dublin, într-un joc cu Irlanda, pe celebrul stadion Landsdowne Road. Hari a jucat în tricoul stejarilor la două Cupe Mondiale, în 1987 şi în 1991. La al doilea turneu a fost căpitan al echipei, dar şi antrenor secund de înaintare. Tot atunci a şi marcat un eseu cu Fiji, în singurul succes românesc de la acea competiţie. A jucat în Barbariansul Englez, în 1994, la turneul pascal, fiind singurul român, alături de Octavian Morariu, care a jucat în această selecţionată. În 1990 a fost selecţionat pentru reprezentativa Europei, care a jucat împotriva Leilor Britanici pe stadionul Twickenham din Londra. În 1991 a fost considerat de jurnalişti drept cel mai bun număr 8 din lume. A strâns 47 de selecţii sub tricolor, bifând victorii asupra unei pleiade de echipe: Tara Galilor, Scotia, Franta, Fiji, Samoa, Zimbabwe sau Italia.

„Era imediat dupa Revoluţie. În mai 1990”, rememorează Hari Dumitraş. „Societatea românească era avidă de libertate, însă nu ştia să gestioneze democraţia”, continuă internaţionalul român. Meciul de la Auch s-a disputat pe o ploaie torenţială. România nu câştigase niciodată până atunci în Franţa. „Eram căpitanul echipei. Înainte de joc, în vestiar, i-am strans pe băieţi în jurul meu şi le-am spus că acest meci trebuie să îl jucam pentru Florică Murariu. Le-am spus că Murariu şi-ar fi dorit să fie cel mai tare în teren pentru acel meci. El fusese mentorul multora din acea echipă. Murise la Revoluţie, iar durerea rugby-ului românesc era imensă”, îşi aminteşte Hari Dumitraş. Romania a castigat cu 12-6, dupa un meci de mare luptă. „Am sărbătorit libertatea în felul nostru la Auch. Dupa meci, în vestiar, eram atât de obosiţi încât nici nu realizam momentul. Când s-a apropiat de mine Viorel Morariu şi mi-a spus că este o victorie istorică, mă uitam la el ca de pe altă lume. Pur şi simplu nu înţelegeam ce vrea să spună”, spune emoţionat Hari Dumitraş. „I-am dedicat victoria lui Florică Murariu. Am fost coleg de camera cu el timp de 6 ani. Nu dormeam nopţile. Preferam să construim tactici. Pentru apărare, pentru înaintare. Discutam mult despre rugby, iar de la regretatul Florică am învăţat enorm. Ce păcat că s-a stins în floarea tinereţii”, adaugă Dumitraş. Victoria de la Auch rămâne o bornă inestimabilă pentru rugby-ul românesc. Pentru actorii de atunci, ea are şi o altă însemnătate. „Toţi tricolorii de la Auch am rămas prieteni. Ne leagă acea victorie care ne-a adus o prietenie pe vecie”, mai spune Dumitraş, cel care a fost căpitanul marii victorii. Au jucat atunci pentru România următorii: Gheorghe Leonte, Gheorghe Ion, George Dumitrescu, Sandu Ciorăscu, Constantin Cojocariu, Gheorghe Dinu II, Alexandru Rădulescu, Haralambie Dumitraş, Daniel Neaga, Gelu Ignat, Marcel Toader, Nicolae Fulina, Adrian Lungu, Stefan Chirila si Marian Dumitru. Antrenori erau regretatul Theodor Radulescu si Florin Popovici.

Hari Dumitraş este acum antrenor coordonator al loturilor de juniori şi Director Naţional de Dezvoltare.„Rugby-ul m-a învăţat să lupt. Daca am un genunchi pe sol, niciodata nu îl pun şi pe celalalt. Indiferent de epocă, rugby-ul a însemnat, în primul rând, o metodă de educare şi de integrare în societate. Rugby-ul promovează valori cum ar fi respectul, încrederea, disciplina, solidaritatea. M-a bucurat enorm când am aflat de la părinţii copiilor cu care lucrez că aceştia au învăţat sa fie disciplinaţi, să respecte, să fie serioşi, după antrenamentele de la rugby”, spune Hari Dumitraş.
Întrebat despre evoluţia Stejărerilor de la Campionatul European sub 18 ani, Hari Dumitraş spune: „Avem mari probleme cu selecţia juniorilor. Noi am stagnat, pe când ceilalti au progresat. Când am vrut sa conturez un lot largit de 40 de jucători, mi-am dat seama că acest număr, valoric vorbind, nu poate fi acoperit. Aşa că am chemat doar 34 de sportivi. Ne lipsesc competiţiile puternice, dar şi educatorii de valoare la juniori. Plus că starea de spirit nu se pote compara cu cea de pe vremea când eu eram în teren. Atunci era o mândrie să joci pentru naţională, să asculţi imnul. Aceste lucruri s-au perimat acum”.

„Cel mai frumos compliment l-am primit în Franţa. Iulian, fiul meu care evoluează la naţională, juca la Pau, acolo unde am fost şi eu. Lumea vorbea în tribună, la acel moment, cum că Iulian este fiul meu. Dupa un timp, când am fost din nou să-mi vad copilul la lucru, tribuna spunea despre mine ca sunt tatal lui Iulian. M-am simtit extraordinar”, spune zambind căpitanul de la Auch.
Speră însă ca victoria echipei sale de la Auch să nu fie ultima împotriva Franţei, pe terenul ei, povesteşte Dumitraş pe site-ul frr.ro.