FOCUS: Povestea vieţii baschetbalistului Rob Thomson alături de logodnica sa Marsha Bowersox

Baschetbalistul Rob Thomson, de la "U" Mobitelco Cluj, cetăţean american şi ruandez, împreună cu logodnica sa, Marsha Bowersox, au povestit experienţele trăite în peste 10 ţări, fascinaţia pentru viaţa din România, dar şi planurile de viitor, care includ o nuntă şi o lună de miere în Zanzibar.

Pe numele complet Rob Stanley Thomson al IV-lea este jucător de baschet născut în SUA, legitimat în prezent la vicecampioana "U" Mobitelco Cluj şi component al naţionalei Rwandei, cu care va juca în toamnă la Afrobasket, campionatul continental sub egida FIBA. Împreună cu logodnica sa, Marsha Bowersox, de asemenea americancă, se află în România din 2007, cu scurte întreruperi pentru petrecerea vacanţelor în cele mai exotice locuri din Africa.

Cei doi s-au îndrăgostit acum aproape cinci ani, nu doar unul de celălalt, ci şi de fiecare ţară în care au poposit ulterior. "Ne-am cunoscut la nunta surorii lui Rob, cu care eu jucasem baschet. Îi ştiam familia, eram amici. Eu am fost prima care am plecat în Rwanda, în 2006, iar Rob m-a întrebat dacă nu este vreun job acolo, el fiind accidentat în acea perioadă. Nu a trecut mult şi a venit şi el în Rwanda, a lucrat cu copiii la baschet, iar în trei luni a primit paşaport ruandez şi a jucat pentru naţionala ţării. Eu avem un contract cu ambasada SUA şi predam engleză la un liceu", povesteşte Marsha, aprobată zâmbitor de Rob, care completează: "Înaintea primirii cetăţeniei, am avut ofertă să joc la Cluj, dar am fost sfătuit să nu accept în acel moment, pentru a nu periclita primirea paşaportului rwandez. Am jucat în Angola, cu naţionala Rwandei, la Afrobasket. Până la urmă, am ajuns şi la Cluj, dar mai întâi am jucat la Gaz Metan Mediaş, timp de două sezoane".

În vara anului 2008, Marsha a primit un nou contract, în Namibia, pentru a preda la Universitate. "Am acceptat imediat. Mi-a plăcut mult în Mediaş, dar nu am prea găsit de lucru. Adică, lumea voia să studieze limba engleză, dar nu aveam prea mulţi doritori, iar orele erau chiar ieftine. Am plecat în Namibia, iar Rob a venit şi el în aprilie 2009", povesteşte tânăra.

Pentru baschetbalistul ce va împlini 29 de ani la finalul acestei luni a urmat o nouă participare la Afrobasket, naţionala Rwandei ocupând locul 9, dar şi o experienţă de câteva luni în Franţa, la clubul Pau Orthez. Rob Thomson nu a rămas la echipa la care a jucat şi Ghiţă Mureşan în 1992-1993, plecând în Liban, la Beirut, unde a avut ghinionul să se accidenteze. "Au renunţat la mine din cauza acelei accidentări, nu au mai vrut să mă plătească, dar până la urmă am recuperat banii, iar în februarie 2010 am venit împreună cu Marsha la Cluj", explică jucătorul de la "U" Mobitelco.

Un adevărat globetrotter, Rob a jucat prima dată în afara SUA, în Turcia, dar nu i-a plăcut şi a plecat după doar zece zile. A urmat Ungaria, unde a jucat la Debrecen, cu care a ajuns până în finala campionatului, iar în Cupa ULEB a învins formaţii celebre din Europa, cum ar fi Alba Berlin. Drumurile sale baschetbalistice au continuat cu echipe din Italia, Grecia, Rwanda, SUA (Liga ABA), Congo, Angola, Liban, Franţa şi, în prezent, România. "Finala jucată în Ungaria, plus meciurile din cupele europene, dar şi finala din România, cărora li se adaugă victorii preţioase la Afrobasket, împotriva unor echipe cu jucători din NBA, ca Senegal sau Camerun, pot spune că sunt cele mai bune performanţe ale mele. La Afrobasket, în 2009, am fost declarat cel mai bun recuperator al competiţiei, sigur că n-o să uit asta niciodată", povesteşte Rob Thomson.

Din când în când trage cu ochiul la Marsha, care trăieşte în felul ei aceste amintiri. Şi-a însoţit iubitul cam peste tot şi majoritatea amintirilor sunt comune. Cele din Africa au un loc special în sufletul lor. "Am fost fericiţi să descoperim pasiunea comună pentru călătorii, dar şi mai fericiţi să le trăim împreună. În Africa au fost nişte locuri şi momente speciale. Am cunoscut oameni extraordinari, care ştiau ce înseamnă sărăcia, dar se bucurau pentru orice. Ne-am implicat în multe activităţi comunitare. Rwanda ne-a dat multe nouă şi am dorit să dăm şi noi ceva înapoi", povestesc cei doi îndrăgostiţi.

Rob şi Marsha au profitat de fiecare perioadă liberă, pentru a vizita parcurile naţionale din Namibia, Rwanda sau Africa de Sud, unde au fost fascinaţi de gorilele de munte, înotul alături de rechini sau felinele aflate la doar câţiva metri distanţă. Nu a lipsit vacanţa din Africa de Sud din vara trecută, în timpul Cupei Mondiale la fotbal. Rob şi Marsha au asistat la două meciuri din cadrul World Cup, Coasta de Fildeş - Portugalia şi Grecia - Coreea de Sud. "Echipa mea favorită este cu siguranţa SUA, iar a doua la preferinţe este Coasta de Fildeş. Landon Donovan şi Didier Drogba sunt fotbaliştii care-mi plac cel mai mult", a mărturisit Thomson.

În Cluj, viaţa lor se împarte între joburi şi pasiuni. Rob cu baschetul şi, în timpul liber, jocul de poker, schiatul, lectura şi gătitul, iar Marsha, cu mult mai multe. "Sunt consultant internaţional de taxe, mă refer la americanii care lucrează peste hotare şi trebuie să achite taxe în SUA, sunt contabil autorizat, dar predau şi limba engleză", spune ea, despre joburile sale. La capitolul hobby-uri se înscriu pictura, fotografia, cântatul la vioară, dar şi câte un meci de baschet cu fostele jucătoare de la Universitatea Cluj. Călătoriile nu rămân însă pe ultimul loc. "Am fost împreună cu mama lui Rob, Jo-Ellen, la Bucureşti, am vizitat partea istorică a oraşului, care e extraordinară, Palatul Parlamentului, am fost impresionate. Am mai văzut Timişoara, Sibiu, împrejurimile Mediaşului, dar şi bisericile din Maramureş, care m-au răscolit, şi cimitirul de la Săpânţa. Avem şi în Cluj locuri favorite, este un oraş superb", povesteşte Marsha.

Un capitol aparte pentru ea, dar şi pentru Rob, îl reprezintă gătitul, dar mai ales felul tradiţional în care românii înţeleg toată această activitate. "Gătim împreună, Marsha este specialistul, dar şi mie îmi place", spune Rob, completat de logodnica sa: "Românii nu au uitat să-şi conserve alimentele, să mănânce ecologic, să facă de mâncare împreună cu toată familia. Îmi place enorm să merg în piaţă printre legume şi fructe proaspete, să mă salut cu cei care le vând şi apoi să pregătesc totul cu mâna mea. Anul trecut a fost o experienţă specială înaintea mesei de Ziua Recunoştinţei. Curcanul nu l-am cumpărat din magazin, ci de la un localnic de lângă Cluj. A fost o masă pe cinste". Marsha şi Rob sunt înnebuniţi după ciorbele româneşti. "Avem un local în apropiere, Fair-Play, de unde nu ne-am mai da duşi. Am putea să ne mutăm acolo, pentru ciorbele lor", glumesc cei doi.

Redevin serioşi rapid, când sunt întrebaţi ce ar fi bun de "exportat" în SUA din România, dar şi invers, astfel încât cele două ţări să devină mai bune. "Tradiţiile, felul de a trăi al românilor, mai legaţi de familii, dar şi mediul, peisajele, asta am duce cu noi în SUA. Americanii au început să uite multe. În România, fără doar şi poate, am aduce autostrăzile şi infrastructura".

Cei doi fac apoi o afirmaţie, care ar putea părea ciudată pentru românul de rând, dar aşa văd ei ţara noastră. "Cel mai mult în România ne-au plăcut oamenii. Calzi, prietenoşi, ospitalieri. Nu am putut spune niciodată: uite, persoana asta nu-mi place! Am legat prietenii pe viaţă, iar asta este extraordinar".

Discuţia ajunge inevitabil la viitor. Marsha este o tipă organizată, zâmbeşte, dar ştie exact cum trebuie să stea lucrurile. "Trebuie să vină titlul la Cluj, apoi să facem nunta şi luna de miere, iar apoi vom vedea". Rob e total de acord. Şi-au anunţat logodna de Crăciun în faţa familiei, iar nunta este programată pentru data de 25 iunie. "Va avea loc în Pennsylvania, La Hidden Valey Resort, o staţiune de schi în timpul iernii. Am ales şi data, am ales rochia de mireasă, dar nu dau amănunte, vom avea cam 150-160 de invitaţi, printre care sper să se numere şi câţiva din România. Urmează luna de miere, dar şi Afrobasket pentru Rob, iar apoi vom vedea", explică Marsha.

Rob e încântat de toate detaliile, inclusiv de relativ-îndepărtatul Afrobasket. "Sigur că mă gândesc şi la asta. Primele două clasate vor merge direct la Jocurile Olimpice, iar echipele de pe locurile 3-4 la turnee de calificare la Olimpiadă. Nu se ştie niciodată, poate vom ajunge acolo cu naţionala Rwandei". Marsha priveşte în gol, ce vis frumos! Nu aduce deloc cu tinerele blonde băştinaşe, multe ahtiate după o relaţie cu un fotbalist sau cu o "strategie" clară de a ajunge în paginile Playboy. Râde, când este întrebată dacă are vreo geantă Louis Vuitton. "Nu, nici nu-mi doresc. Nu vreau să comentez ce fac alte fete în România. Personal, cred că fiecare are filozofia sa de viaţă. Cred că o femeie este atractivă dacă are o profesie, o viaţă a sa, hobby-uri. Doar să îţi urmezi bărbatul, nu mi se pare deloc atractiv".

Viitorul ei soţ a fost urmat cam peste tot de ea, în lumea baschetului, dar au format o echipă greu de învins în viaţă.